UN BĂTRÂN CĂTRE FIUL SĂU

Superba poezie!

Magda Isanos a fost avocată, poetă, prozatoare și publicistă română...

 UN BĂTRÂN CĂTRE FIUL SĂU

 Te rog, nu-ţi fie silă, că tremurându-mi mâna,
 Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe faţă.
 Când erai mic, cu ea eu te ştergeam întruna,

 Şi îţi dădeam, băiete, ca să mănânci dulceaţă.

 Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
 Că-ndrug aceleaşi vorbe, până ce oboseşti.
 Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,

 Şi repetam cuvinte, să-nveţi ca să vorbeşti.

 Ştiu că te enervezi, când mergem la plimbare,
 Iar paşii mei greoi mă ţin, pierdut, în urmă.
 Când erai mic, băiete, căram-te-am în spinare,

 Şi nu ştiam, atuncea, că trupul meu se curmă.

 Ştiu că nu îţi place să am faţa nerasă,
 Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
 Când erai mic, copile, şi-acuma mă apasă,

 Trezeai tot universul, ca să nu intri-n baie.

 Ştiu că îţi tulbur somnul, durerile mă seacă,
 Şi tot mai grea îmi pare, acuma, bătrâneţea.
 Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,

 Şi-n ţipetele tale, trecut-am tinereţea...

 Mă iartă, tu, copile, că azi îţi sunt povară,
 Că nu mai am putere, hai, mergi şi te-odihneşte,
 Şi să nu uiţi, băiete, îţi spun a mia oară:

 Că tot ce este viaţă, se trece, 'mbătrâneşte.

Sursa: Primit pe mail de la Aurel Vlad

..........................................................................................................................................

Si inca una, cel putin la fel de frumoasa:

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil 

- http://deinteres.org/news/

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil
Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil
Uit atât de multe, sunt speriat de viață
Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față.

Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva
Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva.
Azi brațul meu bătrân, îmi tremură întruna
Și timpul m-a uscat, băiatul meu, ca pruna.

Când tu erai copil, și ne-ntrebai mereu…
La toate-ți răspundeam, nu ne era prea greu.
Cu mintea mea uitucă, pun întrebări prea multe
Dar sunt nevinovate, nu vor să te insulte.

Nu mă certa copile, de vărs supa pe mine
Când tu erai copil, eu nu țipam la tine.
Așa e legea firii, omu’ spre bătrânețe…
Precum copilul mic, din nou ‘tre să învețe.

Îndură-te de mine, deși îți sunt povară
Bătrânețea, știi? Atât mi-e de amară!
Mai stau un timp cu tine, dar la un asfințit
Se va găta amarul, mi-e viața pe sfârșit!

Eu voi pleca copile, să fiu cu a ta mamă
O tot aud mereu, pe nume cum mă cheamă!
N-am să-ți mai fiu povară, mă iartă de ți-am fost
În inimă la tine, căutat-am adăpost!

Sursa: http://marinelaflorina.blogspot.ro/

* Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"