Arta Bunului Simt

Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură. Sau are, dar e ocupată cu plăntuţe. Ori stă-pânul e în mauna. Sau într-un moment de contemplaţie profundă.

Într-o lume de o normalitate discutabilă, bunul simţ e o adevărată putere „para-normală“ - căci presupune să fim simultan atenţi la noi şi în afara noastră. Să răspundem cu bine provocărilor mai puţin „bune“ pe care viaţa ni le scoate în cale. Şi să căutăm întotdeauna în inimă răspunsuri la întrebările încuietoare pentru minte.

Câtă libertate? Câte reguli?

Yoghinul care aspiră să devină iluminat, sfânt sau eliberat în viaţă, trebuie să se asigure înainte de toate că es-te... om. De aceea, trezirea bunului simţ este un punct de lucru important pe agenda spirituală a fiecăruia dintre noi. Cum dăm dovadă de bună cuviinţă, indiferent că suntem într-un cerc de prieteni yoghini sau printre necunos-cuţi? Cum vorbim, cum ne purtăm, ce e permis să facem şi ce nu? Ne vin în minte o mulţime de întrebări, iar pentru început pare o soluţie oarecum la îndemână să studiem „Codul bunelor maniere“. Sunt enumerate în pagi-nile sale reguli şi parareguli pentru fiecare moment important din viaţă. Totul cu lux de amănunte, negru pe alb, ca să nu fie loc de interpretări sau de abateri.

Pentru oamenii însetaţi de libertate autentică însă, regulile impuse din afară nu sunt tocmai un vis frumos. Cu atât mai mult pentru practicanţii yoga care, încă de la primii paşi pe calea spirituală, încep să simtă gustul plăcut al lui a fi „eu însumi“. Al spontaneităţii, naturaleţei şi libertăţii tot mai mari de manifestare şi exprimare.

Aşadar, prima variantă, de memorare pe dinafară a regulilor din Cod pică. Sau în cel mai bun caz se clatină, în faţa aspiraţiei fireşti de a asculta vocea propriului suflet, care abia aşteaptă să ne ghideze paşii. În acest caz, răs-punsul care apare la întrebarea firească „Cum mă port?“ pare mult mai simplu: „aşa cum simt“. Acest „fac cum simt“ pare să înglobeze firesc aspiraţia noastră către libertate.

Aşa se face că, într-o tabără yoghină de vacanţă, de exemplu, acest „fac cum simt“ al unora produce celorlalţi o adevărată stupoare - în special echipei de ordine şi organizare. De exemplu: cineva „simte“ să vorbească la telefon în timpul meditaţiei, bruind cu urgenţele sale la plata chiriei starea de expansiune euforică a celor din jur. Altci-neva „simte“ să blocheze accesul în sala de conferinţe, să-şi aştepte jumătatea. În timp ce altă jumătate... de puhoi nerăbdător îşi aşteaptă în spatele lui intrarea. 

Un grup gurmand şi amator de artă „simte“ să decoreze cu resturi alimentare platoul de spirală. În timp ce alţii, întârziaţi la organizarea spiralei şi cărora nu li se mai permite acce-sul, „simt“ să-şi manifeste dezaprobarea agresând cu cuvântul, cu privirea şi cu aura persoanele din organizare.

Şi iată cum simplul „a simţi“ nu este întotdeauna certitudinea stării de bun simţ. Setea de „libertate“ şi non-conformismul unora pot afecta dreptul la fericire al celorlalţi. La fel şi nepăsarea, neatenţia, gălăgia sau tupeul care afectează zdravăn bunul mers al treburilor în univers



Inima spirituală ştie răspunsul

Starea autentică de bun simţ trebuie căutată undeva, între cele două extreme. Între regulile rigide, impuse din afară şi nonconformismul prost înţeles, egocentric. Între „prea multă atenţie acordată celorlalţi, în detrimentul lui a fi eu însumi“ şi „prea mult a fi eu însumi, în detrimentul atenţiei faţă de ceilalţi“.

A avea bun simţ înseamnă a simţi Binele din punctul de vedere al lui Dumnezeu Tatăl şi a-l face să devină rea-litate în deplină armonie - cu noi înşine, cu ceilalţi.

Aşadar, este o intuiţie superioară. O sensibilitate aparte, care provine din profunzimile sufletului mai degrabă decât din raţionamente mentale, sofisticate. E o expresie a înfloririi plenare a centrului de forţă Anahata chakra, în care vibrează din ce în ce mai mult iubirea ne-condiţionată, compasiunea, altruismul şi o putere necondiţionată de a dărui.

În plus, bunul simţ este dovada discernământului superior. A unei înţelepciuni practice prin care distingem bi-nele de rău, ce e corect de ce e incorect, ce se cuvine a fi făcut şi ce nu din punct de vedere divin. Asta înseamnă, în termeni yoghini, a scoate din visteria fiinţei noastre şi a folosi din plin bogăţia tainică a lui Vijnanamaya Kosha. Învelişul mental superior care ne asigură o viziune spirituală asupra existenţei. Şi care poate fi activat prin tehnici spirituale ca meditaţia yoghină profundă şi, în special, procedeul de Laya yoga.

Bunul simţ înseamnă a avea o atitudine activă. A acţiona…, dar cu justă măsură. Nu implică, de exemplu, a înghiţi în tăcere greşelile celorlalţi, faultul lor continuu la adresa demnităţii noastre umane. Ci a avea acea com-binaţie de îndrăzneală şi armonie, al cărei rezultat poate fi neaşteptat, chiar mult inspirat. Căci, după cum spunea şi ghidul nostru spiritual, „un om responsabil, inteligent şi cu bun-simţ găseşte modalităţi de acţiune inedite şi chiar geniale, în timp ce un altul, iresponsabil şi letargic nu-şi găseşte altceva decât... scuze“.



Binele şi iubirea sunt prieteni nedespărţiţi

Alături de inteligenţă, bunul simţ e ingredientul principal al stării de înţelepciune. Pilonul de bază al unei ati-tudini superioare, spirituale, în strânsă legătură cu simplitatea inimii.
Există oameni cu bun simţ care n-au auzit în viaţa lor de yoga, budism, sufism sau taoism. Dar au sufletul pur, au acea smerenie, acea omenie pe care o întâlnim, de exemplu, la ţară. În privirea săteanului modest care, deşi nu ne-a văzut în viaţa lui, ne întâmpină în ogradă cu zâmbetul pe buze. 

Şi care ne învăluie în căldura unui „Bună să-ţi fie inima!“ ce face sufletul să tresalte.

Un astfel de bun simţ nu se naşte din lecturarea „Codului bunelor maniere“. Nici printr-o auto-impunere de natură mentală. Ci prin cufundarea în havuzul inimii. În acea puritate sufletească care poate reflecta din plin am-prenta Creatorului: însăşi energia supremă a Binelui divin.

A avea bun simţ înseamnă, la modul cel mai profund, a simţi Binele. A capta această esenţă sublimă din uni-vers, din fiinţa tainică a lui Dumnezeu Tatăl, a ne îmbiba cu ea şi a-i permite să curgă apoi prin noi, mai departe, în acel gen de comportament care uimeşte, impresionează şi totodată, trezeşte admiraţia.

Când simţim Binele, intuim spontan legile eterne ale universului. Reperele morale fundamentale reverberează atunci în noi, ca într-o fântână a cunoaşterii. Nu trebuie să le mai citim din cărţi sau să ne tragă cineva de mânecă, să ne facă atenţi la ele. Ci vibrează pur şi simplu în inima noastră, ca o aspiraţie firească de a acţiona în acord cu armonia Creaţiei.

A simţi Binele divin şi a-l manifesta înseamnă a adăuga pe colierul existenţei noastră încă o nestemată: energia Iubirii. Cum Binele şi Iubirea sunt întotdeauna prieteni nedespărţiţi, simţirea Binelui face să apară automat în noi... simţirea Iubirii. Iar aceasta va trezi mai departe în noi aspiraţia către Dumnezeu. Dorinţa firească de a-I su-bordona, din iubire, voinţa noastră egotică. Şi de a-I cere părerea în tot ce facem, aşa cum procedăm, de exemplu, la... consacrare. Tehnică de bază în practica yoghină, modalitate simplă şi oricând la îndemână de a afla cum pu-tem manifesta Binele divin în viaţa noastră.

Fericirea care durează

Aşadar, chiar dacă bunul simţ nu se găseşte pe toate drumurile, modalităţi pentru trezirea lui se găsesc: tehnici yoga pentru armonizarea lui Anahata chakra; Laya yoga pentru activarea lui Vijnanamaya Kosha; consacrarea fructelor acţiunilor noastre lui Dumnezeu Tatăl. Şi nu numai. Dacă în loc de „Codul bunelor maniere“ avem cu noi un „Cod moral şi etic yoghin, yama şi niyama“, o altă soluţie care ne iese în cale este respectarea acestor legi etico-morale fundamentale. Şi în special a yamas-urilor, al căror scop este armonizarea interacţiunii noastre cu ceilalţi: ahimsa (non-violenţa), satya (adevărul), asteya (non-furtul), brahmacharya (înfrânarea) şi aparigraha (non-posesivitatea). 

Sunt directive fundamentale de viaţă a căror respectare ne ajută să curăţăm făgaşul fiinţei noas-tre de energiile impure, permiţând astfel Binelui divin să curgă din ce în ce mai mult prin noi, nestingherit.
Bunul simţ se dezvăluie ca un pilon de temelie al întregului univers. Un bumerang divin care, odată trimis că-tre ceilalţi, se întoarce la noi cu forţă amplificată. După binecunoscutul principiu din popor: „Bine faci, bine gă-seşti“.

Bunul simţ este fermentul tainic ce poate propulsa omenirea către o stare de armonie deplină cu tot ce există. Spre fericirea durabilă. Şi către acea culme a perfecţiunii care reprezintă însăşi ţelul firesc al existenţei omeneşti.

de Electra Radu
grafica Sorin Baciu
foto Robert Leontescu
Yoga Magazin 75/2011

Sursa: http://www.yogamagazin.ro/articol/704/arta-bunului-sim.html

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"