bunul simt
O nota speciala pentru "Mateo36"! - din comentariile ce urmeaza:
Dezabonat
adaugat de Melissa cu 5 ani in urma
Ideea mi-a venit ascultand o rubrica la un radio care isi propune ca in fiecare dimineata sa readuca in discutie bunul simt la romani.
Ce parere aveti?Mai exista?Eu una nu il mai vad.Incepi sa te simti un paria daca inca mai multumesti,iti respecti parintii,daca vorbesti frumos la magazin sau benzinarie sau bunul simt exista,doar ca suntem prea nesimntiti ca sa il folosim
Ce parere aveti?Mai exista?Eu una nu il mai vad.Incepi sa te simti un paria daca inca mai multumesti,iti respecti parintii,daca vorbesti frumos la magazin sau benzinarie sau bunul simt exista,doar ca suntem prea nesimntiti ca sa il folosim
adaugat de severik_a cu 5 ani in urma
Daca vrei, sa te convingi, ca nu mai exista bun simt: iesi un pic pe strada si uita-te un pic la tinerii de liceu si generala, dar nu numai...te crucesti ceea ce vezi!!! Eu m-am urcat in autobuz si n-am putut ramane indiferent cand am vazut "doua iepe de liceu, ce mestecau guma ostentativ si ocupau scaune si o batranica ce statea in picioare si se vedea ca nu o mai tin picioarele... Am intervenit si una mai tupeista zice catre cealalta: "Ce zici fata de asta???,ridicandu-se de pe scaune, doarece atrasesem atentia tuturor din autobuz. Atunci le-am aratat cat pot fi de "tigan" si i-am raspuns ceva de genul: " Daca nu stii ce inseamna respectul pentru cei varstnici, te invat eu pe loc!!Ti-a venit dor de sange in gura???Mai scoate un sunet, sa am motive..." Sincer va spun, ca i-am simtit privirea urata in ceafa si dupa ce am ajuns acasa.Cam asa se face pe la Oltenia; am inteles, ca in alte zone nu se intampla asa ceva....
adaugat de Flo_61 cu 5 ani in urma
BUNUL SIMŢ - nu te nasti cu el , ci se educa . Din pacate il poti intalni din ce in ce mai rar .
adaugat de trident04 cu 5 ani in urma
Inseamna ca sunt nasteri din ce in ce mai rare 
Depinde ca si-n alte cazuri de mediul in care traiesti...
Daca vede acasa....la job...sau la club...ca ala isi baga si scoate..el / ea de ce n-ar face la fel...
Ca doar e trendy
Depinde ca si-n alte cazuri de mediul in care traiesti...
Daca vede acasa....la job...sau la club...ca ala isi baga si scoate..el / ea de ce n-ar face la fel...
Ca doar e trendy
adaugat de rainlady cu 5 ani in urma
Bunul simt la fel ca oricare alta trasatura tipic "umana" nu ar trebui sa fie ceva discutabil...transant spus ori il ai ori nu. Tine de educatie...sa admitem insa ca vine cu varsta 
....cati dintre noi nu au fost tentati sa fie mici rebeli?...in replica si nesimtirea e ceva cu ce nu te nasti...ti-a auto educi intr-un grup care te face sa te simti "cool"...dar spre norocul nostru...trece si asta...asadar zambiti...tine de bun simt 
....cati dintre noi nu au fost tentati sa fie mici rebeli?...in replica si nesimtirea e ceva cu ce nu te nasti...ti-a auto educi intr-un grup care te face sa te simti "cool"...dar spre norocul nostru...trece si asta...asadar zambiti...tine de bun simt
adaugat de Mateo36 cu 5 ani in urma
.Bunul simţ, în forma sa de pledoarie pentru măsură şi echilibru, se regăseşte într-un cod nescris al bunei cuviinţe pe care-l descoperim în înţelepciunea tuturor popoarelor din timpuri îndepărtate...
Pentru cei ce tratează bunul simţ drept un concept filozofic, acesta poate fi şi chiar este considerat un ansamblu de idei despre lume, viaţă şi om, având ca izvor tradiţia populară şi cuprinzând elemente ale gândirii ştiinţifice. Noi însă, cei mulţi şi neavizaţi, ne-am obişnuit să-l privim drept o măsură a bunei creşteri, a bunei cuviinţe, a respectului pentru cei din jur.
Bunul simţ îl ai, sau nu-l ai. Este o moştenire de la cei ce te-au zămislit şi apoi „te-au făcut om”, deprinzându-te să acţionezi în conformitate cu nişte norme pe care şi ei, la rândul lor, au fost învăţaţi să le respecte. Cu toate că specialiştii în domeniu îi mai spun şi simţul comun, sau intelingenţa mediocră, Descartes considerându-l „lucrul cel mai drept împărţit în lume” (să fi fost bunul simţ atât de răspândit în acele vremuri, sau mai mult, să se fi găsit în aceeaşi măsură la fiecare?), aşa cum ne uităm noi astăzi la el, plin de încărcătură morală, constituie o valoroasă calitate umană care, în mod cert, nu este împărţită în mod egal. Pentru că atunci n-ar mai exista opusul cuvântului „simţit” sau „plin de bun simţ”.
Îl putem oare dobândi pe parcurs şi pe cont propriu, fără a avea o înclinaţie nativă spre a-l preţui, a-l căuta şi a-l practica? Înclin să cred că nu, că îl avem acolo, în străfundurile noastre, alături de celelalte simţuri cu care am fost înzestraţi, ca pe un simţ aparte ce ne dă certitudinea binelui şi frumosului în relaţiile cu semenii noştri şi ne determină să-i tratăm cu respect pe cei din jur, să fim politicoşi şi civilizaţi, să nu depăşim limitele, să fim recunoscători şi cinstiţi, să nu profităm de poziţia pe care o avem, să ne pese şi să ţinem cont de ceilalţi etc. Şi toate astea, pentru că aşa ne simţim bine, dintr-un imbold interior fără de care comportamentele noastre ar rămâne simple formalisme.
Şi mai înclin să cred că el, bunul simţ, în forma sa de pledoarie pentru măsură şi echilibru, se regăseşte într-un cod nescris al bunei cuviinţe pe care-l descoperim în înţelepciunea tuturor popoarelor din timpuri îndepărtate. Maxime, cugetări, citate celebre aparţinând învăţaţilor, filozofilor, oamenilor de ştiinţă sau de litere, ne transmit prin vreme esenţa bunului simţ. Şi nu este întâmplător faptul că îndemnurile, sfaturile, observaţiile transmise îşi găsesc corespondenţe de la o cultură la alta, de la un popor la altul, el fiind un adevăr general valabil în care putem să credem fără să ne înşelăm.
Nu este ceva senzaţional ca aceste spirite erudite să creioneze pentru contemporani şi pentru posteritate profilul universal al bunului simţ. Există însă cei mulţi şi anonimi, (semn că bunul simţ nu ţine neapărat de erudiţie, ci mai degrabă de o nobleţe a spiritului şi a inimii), autorii unei creaţii populare pline de har prin care, dacă frunzărim, găsim reale lecţii de educaţie, norme de comportament, reguli şi legi de căpătâi pentru acest cod atât de necesar lor pe care-l puteau aplica singuri, fără intervenţia judecătorilor nedrepţi şi corupţi în încercarea de a schimba lucrurile, de a învinge tarele societăţii.
Dacă ar fi să judecăm după bogăţia şi varietatea acestor creaţii colective şi anonime, noi, românii, ar trebui să fim un etalon al bunului simţ. Proverbele şi zicătorile noastre sunt edificatoare în acest sens. Grăiri pline de tâlc, ele comprimă în nenumărate nuanţe codul etic al poporului român amendând minciuna, lăcomia, hoţia, corupţia, avariţia, înşelătoria, impoliteţea şi câte, Doamne, s-ar mai putea înşira, toate avându-şi rădăcinile în lipsa bunului simţ, dar arătând şi preţuirea cuvenită adevăratelor virtuţi, cu aceleaşi rădăcini, bunul simţ. Valoarea lor stă în faptul că sunt nişte concluzii ale vieţii sociale perfect valabile şi acum şi multă vreme de acum înainte. „A da cinstea pe ruşine”, „A nu-ţi cunoaşte lungul nasului”, „A uita de unde ai plecat”, „A sta în banca ta”, „A fi domn e o-ntâmplare, a fi om e lucru mare”, „A te întinde cât ţi-e plapuma”, „A vedea paiul din ochii altuia” sunt doar câteva adevăruri care se rostesc şi astăzi cu năduf, cu sarcasm, cu durere şi dezamăgire, cu satisfacţie, în toate mediile.
Cu ironicul sau satiricul „Bună ziua căciulă, că stăpânul n-are gură”, m-am întâlnit pentru prima dată în urmă cu aproape cincizeci de ani. Era primul contact cu creaţia populară. Învăţătoarea ni l-a explicat ca fiind o vorbă veche din bătrâni. Am privit-o toţi cu mare respect şi a avut un efect grozav asupra noastră. Salutam în stânga şi-n dreapta, pe oricine şi nimeni nu ne-a spus că pe necunoscuţi nu-i nevoie să-i saluţi. Oricum aceştia erau puţini pentru că trăiam într-o comunitate restrânsă.
La oraş lucrurile stau altfel. Aici nu prea e în regulă să dai „bună ziua” oricui. Ai părea o curiozitate şi unii chiar ar privi compătimitor în urma ta. Se salută doar cei care se cunosc între ei şi câteodată şi aceştia întorc capul prefăcându-se că nu s-au văzut.
Acum ştiu însă că acolo, la sate, politeţea nu este o formulă ci o atitudine a bunului simţ. Localnicii şi mai ales cei în vârstă, te întâmpină cu bineţe chiar dacă nu te-au văzut niciodată şi ştiu că nici nu te vor mai vedea. Port cu mine imaginea câte unui bătrân cu o cămaşă cusută după obiceiul locului, purtată peste un pantalon mai actualizat, care te priveşte binevoitor şi-ţi spune „ziua bună”, făcându-te să tresari mirat şi să te ruşinezi că ţie, orăşeanului şcolit şi dichisit, nu ţi-a trecut prin minte să-l saluţi pentru că nu-l cunoşteai şi la oraş nu se obişnuieşte. O port de demult, de prin satele bănăţene şi am reactualizat-o de curând, prin satele ardelene. Nu a dispărut şi cred că o poţi întâlni în orice regiune a ţării, pentru că acum ştiu că vine tot de acolo de unde vine şi obiceiul pur românesc de primire cu pâine şi sare a străinilor. Tradusă în cuvinte, această atitudine ar însemna: bine ai venit la noi, străine şi bună să-ţi fie inima!
Lor nu le este teamă de ridicol. Vin cu treburi la oraş, îşi frământă mult căciula în mâini până să spună ce au de spus pe la uşile oficiale care nu li se prea deschid, dau bineţe pe stradă necunoscuţilor orăşeni, aşa cum ştiu ei, cu simplitate, naturaleţe şi chiar cu evlavie şi se întorc în veşnicia lor, unde toate, chiar şi bunul simţ, se păstrează ca la începuturi, în formă nealterată, în ciuda aparenţei cum că el ar fi pe cale de dispariţie. Până întâlnim astfel de atitudini, din care şi noi ne tragem seva, nu trebuie să ne temem. Bunul simţ nu dispare. El doar nu se poartă de oamenii zilei pentru că nu prea face casă bună cu puterea, oportunismul, popularitatea. Îl găseşti acolo, în anonimatul ce reprezintă una din dimensiunile sale.
Pentru cei ce tratează bunul simţ drept un concept filozofic, acesta poate fi şi chiar este considerat un ansamblu de idei despre lume, viaţă şi om, având ca izvor tradiţia populară şi cuprinzând elemente ale gândirii ştiinţifice. Noi însă, cei mulţi şi neavizaţi, ne-am obişnuit să-l privim drept o măsură a bunei creşteri, a bunei cuviinţe, a respectului pentru cei din jur.
Bunul simţ îl ai, sau nu-l ai. Este o moştenire de la cei ce te-au zămislit şi apoi „te-au făcut om”, deprinzându-te să acţionezi în conformitate cu nişte norme pe care şi ei, la rândul lor, au fost învăţaţi să le respecte. Cu toate că specialiştii în domeniu îi mai spun şi simţul comun, sau intelingenţa mediocră, Descartes considerându-l „lucrul cel mai drept împărţit în lume” (să fi fost bunul simţ atât de răspândit în acele vremuri, sau mai mult, să se fi găsit în aceeaşi măsură la fiecare?), aşa cum ne uităm noi astăzi la el, plin de încărcătură morală, constituie o valoroasă calitate umană care, în mod cert, nu este împărţită în mod egal. Pentru că atunci n-ar mai exista opusul cuvântului „simţit” sau „plin de bun simţ”.
Îl putem oare dobândi pe parcurs şi pe cont propriu, fără a avea o înclinaţie nativă spre a-l preţui, a-l căuta şi a-l practica? Înclin să cred că nu, că îl avem acolo, în străfundurile noastre, alături de celelalte simţuri cu care am fost înzestraţi, ca pe un simţ aparte ce ne dă certitudinea binelui şi frumosului în relaţiile cu semenii noştri şi ne determină să-i tratăm cu respect pe cei din jur, să fim politicoşi şi civilizaţi, să nu depăşim limitele, să fim recunoscători şi cinstiţi, să nu profităm de poziţia pe care o avem, să ne pese şi să ţinem cont de ceilalţi etc. Şi toate astea, pentru că aşa ne simţim bine, dintr-un imbold interior fără de care comportamentele noastre ar rămâne simple formalisme.
Şi mai înclin să cred că el, bunul simţ, în forma sa de pledoarie pentru măsură şi echilibru, se regăseşte într-un cod nescris al bunei cuviinţe pe care-l descoperim în înţelepciunea tuturor popoarelor din timpuri îndepărtate. Maxime, cugetări, citate celebre aparţinând învăţaţilor, filozofilor, oamenilor de ştiinţă sau de litere, ne transmit prin vreme esenţa bunului simţ. Şi nu este întâmplător faptul că îndemnurile, sfaturile, observaţiile transmise îşi găsesc corespondenţe de la o cultură la alta, de la un popor la altul, el fiind un adevăr general valabil în care putem să credem fără să ne înşelăm.
Nu este ceva senzaţional ca aceste spirite erudite să creioneze pentru contemporani şi pentru posteritate profilul universal al bunului simţ. Există însă cei mulţi şi anonimi, (semn că bunul simţ nu ţine neapărat de erudiţie, ci mai degrabă de o nobleţe a spiritului şi a inimii), autorii unei creaţii populare pline de har prin care, dacă frunzărim, găsim reale lecţii de educaţie, norme de comportament, reguli şi legi de căpătâi pentru acest cod atât de necesar lor pe care-l puteau aplica singuri, fără intervenţia judecătorilor nedrepţi şi corupţi în încercarea de a schimba lucrurile, de a învinge tarele societăţii.
Dacă ar fi să judecăm după bogăţia şi varietatea acestor creaţii colective şi anonime, noi, românii, ar trebui să fim un etalon al bunului simţ. Proverbele şi zicătorile noastre sunt edificatoare în acest sens. Grăiri pline de tâlc, ele comprimă în nenumărate nuanţe codul etic al poporului român amendând minciuna, lăcomia, hoţia, corupţia, avariţia, înşelătoria, impoliteţea şi câte, Doamne, s-ar mai putea înşira, toate avându-şi rădăcinile în lipsa bunului simţ, dar arătând şi preţuirea cuvenită adevăratelor virtuţi, cu aceleaşi rădăcini, bunul simţ. Valoarea lor stă în faptul că sunt nişte concluzii ale vieţii sociale perfect valabile şi acum şi multă vreme de acum înainte. „A da cinstea pe ruşine”, „A nu-ţi cunoaşte lungul nasului”, „A uita de unde ai plecat”, „A sta în banca ta”, „A fi domn e o-ntâmplare, a fi om e lucru mare”, „A te întinde cât ţi-e plapuma”, „A vedea paiul din ochii altuia” sunt doar câteva adevăruri care se rostesc şi astăzi cu năduf, cu sarcasm, cu durere şi dezamăgire, cu satisfacţie, în toate mediile.
Cu ironicul sau satiricul „Bună ziua căciulă, că stăpânul n-are gură”, m-am întâlnit pentru prima dată în urmă cu aproape cincizeci de ani. Era primul contact cu creaţia populară. Învăţătoarea ni l-a explicat ca fiind o vorbă veche din bătrâni. Am privit-o toţi cu mare respect şi a avut un efect grozav asupra noastră. Salutam în stânga şi-n dreapta, pe oricine şi nimeni nu ne-a spus că pe necunoscuţi nu-i nevoie să-i saluţi. Oricum aceştia erau puţini pentru că trăiam într-o comunitate restrânsă.
La oraş lucrurile stau altfel. Aici nu prea e în regulă să dai „bună ziua” oricui. Ai părea o curiozitate şi unii chiar ar privi compătimitor în urma ta. Se salută doar cei care se cunosc între ei şi câteodată şi aceştia întorc capul prefăcându-se că nu s-au văzut.
Acum ştiu însă că acolo, la sate, politeţea nu este o formulă ci o atitudine a bunului simţ. Localnicii şi mai ales cei în vârstă, te întâmpină cu bineţe chiar dacă nu te-au văzut niciodată şi ştiu că nici nu te vor mai vedea. Port cu mine imaginea câte unui bătrân cu o cămaşă cusută după obiceiul locului, purtată peste un pantalon mai actualizat, care te priveşte binevoitor şi-ţi spune „ziua bună”, făcându-te să tresari mirat şi să te ruşinezi că ţie, orăşeanului şcolit şi dichisit, nu ţi-a trecut prin minte să-l saluţi pentru că nu-l cunoşteai şi la oraş nu se obişnuieşte. O port de demult, de prin satele bănăţene şi am reactualizat-o de curând, prin satele ardelene. Nu a dispărut şi cred că o poţi întâlni în orice regiune a ţării, pentru că acum ştiu că vine tot de acolo de unde vine şi obiceiul pur românesc de primire cu pâine şi sare a străinilor. Tradusă în cuvinte, această atitudine ar însemna: bine ai venit la noi, străine şi bună să-ţi fie inima!
Lor nu le este teamă de ridicol. Vin cu treburi la oraş, îşi frământă mult căciula în mâini până să spună ce au de spus pe la uşile oficiale care nu li se prea deschid, dau bineţe pe stradă necunoscuţilor orăşeni, aşa cum ştiu ei, cu simplitate, naturaleţe şi chiar cu evlavie şi se întorc în veşnicia lor, unde toate, chiar şi bunul simţ, se păstrează ca la începuturi, în formă nealterată, în ciuda aparenţei cum că el ar fi pe cale de dispariţie. Până întâlnim astfel de atitudini, din care şi noi ne tragem seva, nu trebuie să ne temem. Bunul simţ nu dispare. El doar nu se poartă de oamenii zilei pentru că nu prea face casă bună cu puterea, oportunismul, popularitatea. Îl găseşti acolo, în anonimatul ce reprezintă una din dimensiunile sale.
adaugat de trident04 cu 5 ani in urma
Cu tot bunsimtul iti spun Mateo...
"cu cuvintele tale" ,,,nu ne puteai face un rezumat
Bunul meu simt nu poate citii atat de mult
"cu cuvintele tale" ,,,nu ne puteai face un rezumat
Bunul meu simt nu poate citii atat de mult
adaugat de hotsexyro cu 5 ani in urma
bunul simt elementar este culmea genialitatii(cum spune un scriitor preferat de-al meu)... este ,de fapt suma regulilor de buna purtare invatate in "cei sapte ani de-acasa"-atunci se pun bazele,si daca bazele sunt solide ai pe ce dezvolta,construi ceva,mai departe!...si,daca il ai nu poti sa nu-l folosesti, indiferent ce fac cei din jurul tau!
adaugat de eliza22 cu 5 ani in urma
Am inteles ca va plangeti de disparitia bunului simt in societate, poate chiar noi toti suntem de vina pentru disparitia lui. Chiar pe chat se vede lipsa bunului simt la unii din utilizatorii lui, care cred ca se pot adresa cum vor celorlalti. Ceea ce e si mai rau e ca sunt aprobati de catre alti utilizatori in ceea ce vorbesc, necontand ca s-au adus jigniri unuia sau altuia care indrazneste sa intre pe chat.
adaugat de craciun1968 cu 5 ani in urma
o rara avis ,bunul simt;nu-i problema ca-i rara pasarea, ci ca sta sa moara si nimeni nu face nimic.
sa-mi spuna cineva daca are cunostinta de vreun program guvernamental care sa aiba ca scop salvarea acestei pasari.
stiti voi de asa ceva? eu nu am auzit.
bunul simt este datoria familiei din care tanarul/tanara face parte;cei 7 ani de acasa.
dar priviti in jur si vedeti ca multi dintre adulti nu au bun simt,atunci ,cum credeti ca pot educa in sensul asta niste nevinovati de copii.
sunt cazuri , si dese cazurile astea in care familia-si da interesul in cresterea si educarea copilului ,dar o da in bara, motve, lipsa de fermitate a parintilor, anturajul, si nu in ultimul rand ceea ce este afara din casa.
sunt cazuri in care fierul rau...( desi eu nu cred ca nu se poate educa un copil)
nu sunt de acord cu corectiile aplicate copiilor, si aici vorbesc de bataie.
dar la mine a dat roade, si-i multumesc mamei mele( abia acum) ,ca a aplicat si asta( ma cunosc bine, am fost un copil rau rau de tot)
stiti, eu in copilarie,luam bataie de la mama zilnic, avea n-avea motiv ,stiam eu de ce.
inca ceva, nu am copii, dar cred ca , nu trebuie sa vina cineva sa educe copiii, adutii trebuiesc educati.
sa-mi spuna cineva daca are cunostinta de vreun program guvernamental care sa aiba ca scop salvarea acestei pasari.
stiti voi de asa ceva? eu nu am auzit.
bunul simt este datoria familiei din care tanarul/tanara face parte;cei 7 ani de acasa.
dar priviti in jur si vedeti ca multi dintre adulti nu au bun simt,atunci ,cum credeti ca pot educa in sensul asta niste nevinovati de copii.
sunt cazuri , si dese cazurile astea in care familia-si da interesul in cresterea si educarea copilului ,dar o da in bara, motve, lipsa de fermitate a parintilor, anturajul, si nu in ultimul rand ceea ce este afara din casa.
sunt cazuri in care fierul rau...( desi eu nu cred ca nu se poate educa un copil)
nu sunt de acord cu corectiile aplicate copiilor, si aici vorbesc de bataie.
dar la mine a dat roade, si-i multumesc mamei mele( abia acum) ,ca a aplicat si asta( ma cunosc bine, am fost un copil rau rau de tot)
stiti, eu in copilarie,luam bataie de la mama zilnic, avea n-avea motiv ,stiam eu de ce.
inca ceva, nu am copii, dar cred ca , nu trebuie sa vina cineva sa educe copiii, adutii trebuiesc educati.
adaugat de Georgiana_Marin cu 5 ani in urma
mda.....toata lumea vrea sa fie cool, sa fie anormala sa iasa din tipar dar sunt putini cei ce nu vor, vor sa fie persoane normale cu buna crestere si educatie, ma uit la fete....peste tot culori cat mai pastelate make-up de traseista unghii sa te scarpini unde vrei de ce nu ar iesi din comun si barbatii? daca barbatii sunt vulgari,nesimtiti de ce nu ar fii si femeile daca adultii fac ce fac de ce nu ar face si copii ca deh" au de unde invata,multi nu stiu sa aleaga dintr-un glob mare cu toate varietatile ceea ce este bine si bun pentru ei
adaugat de ADNANA_ORADEA cu 5 ani in urma
am fost , sunt si sigur voi fi catalogata ca nesimtita
cat timp nu ma calci pe coada trec indiferenta dar cand faci greseala te vei trezi cu surprize de proportii cam cat mine de mari, nu ma las decat in doua cazuri cand ma plictisesc sau cand consider ca-mi consum prea multa energie
si respect pt batrani? nu eu ii pun sa se plimbe cand ies copii de la scoala sau lumea de la serviciu, au tot timpul la dispozitie
ai intrebat fata de 20 ani care iese dupa 10 ore de lucrat in picioare sau la banda daca nu cumva e obosita?
va legati ca bietele babe sclifosite nu au loc in tramvai dar sunt tineri care lucreaza 14 ore pe zi si nici dracu nu-i intreaba cum rezista
pt toate astea si altele la fel SUNT SI VOI FI NESIMTITA
cat timp nu ma calci pe coada trec indiferenta dar cand faci greseala te vei trezi cu surprize de proportii cam cat mine de mari, nu ma las decat in doua cazuri cand ma plictisesc sau cand consider ca-mi consum prea multa energie
si respect pt batrani? nu eu ii pun sa se plimbe cand ies copii de la scoala sau lumea de la serviciu, au tot timpul la dispozitie
ai intrebat fata de 20 ani care iese dupa 10 ore de lucrat in picioare sau la banda daca nu cumva e obosita?
va legati ca bietele babe sclifosite nu au loc in tramvai dar sunt tineri care lucreaza 14 ore pe zi si nici dracu nu-i intreaba cum rezista
pt toate astea si altele la fel SUNT SI VOI FI NESIMTITA
adaugat de trident04 cu 5 ani in urma
si respect pt batrani? nu eu ii pun sa se plimbe cand ies copii de la scoala sau lumea de la serviciu, au tot timpul la dispozitie
ai intrebat fata de 20 ani care iese dupa 10 ore de lucrat in picioare sau la banda daca nu cumva e obosita?
va legati ca bietele babe sclifosite nu au loc in tramvai dar sunt tineri care lucreaza 14 ore pe zi si nici dracu nu-i intreaba cum rezista
ai intrebat fata de 20 ani care iese dupa 10 ore de lucrat in picioare sau la banda daca nu cumva e obosita?
va legati ca bietele babe sclifosite nu au loc in tramvai dar sunt tineri care lucreaza 14 ore pe zi si nici dracu nu-i intreaba cum rezista
stiati ca Oprescu le-a recomandat sa stea acasa dimineata si la pranz cand iese lumea de la munca
tare de tot comparatie....
adaugat de redeyes_cj cu 5 ani in urma
sunt crescuta,educata sa respect oamenii de la femeia care spala dimineata scarile pana la...al mai mare si mai tare 
adaugat de Melissa cu 5 ani in urma
Cred ca e normal sa ne respectam intre noi si asa lumea asta e atat de plina de rautati,de mizerie daca nici macar in asta nu mai credem,nu stiu ce sa va alege de noi.
Nu pot sa inteleg cand te uiti in ochii unui batran sa ii rezisti.Eu nu pot..ii culeg pe toti cand sunt cu masina,mai ii si hranesc.
Batranii si copii nu au nici o vina,din pacate copii nu mai putem deveni dar batrani o sa ajungem marea noastra majoritate si nu as vrea sa fiu tratata asa cum a ajuns societatatea in care traim.
Nu pot sa inteleg cand te uiti in ochii unui batran sa ii rezisti.Eu nu pot..ii culeg pe toti cand sunt cu masina,mai ii si hranesc.
Batranii si copii nu au nici o vina,din pacate copii nu mai putem deveni dar batrani o sa ajungem marea noastra majoritate si nu as vrea sa fiu tratata asa cum a ajuns societatatea in care traim.
adaugat de ADNANA_ORADEA cu 5 ani in urma
caz real : pe langa mine trece un cersetor bolborosind, ma feresc si la cativa metri cineva cunoscut ma intreaba "stii cine era zdrentuitul? - nu, zic eu" la care imi spune "era un medic renumit candva si uite unde l-a adus bautura"
pai daca oamenii nu au respect pt ei insisi de ce ar pretinde de la altii?
alt caz : la o intersectie aproape de statie de bus, o batrana cersea, daca ii dadeai sau nu ea oricum te blestema, opreste o masina , coboara o tanara care incepe sa-si ceara scuze de la lume spunand ca batrana are tot ce vrea acasa, dar e cam dusa, daca a inchis-o in casa a a fost data in judecata pt sechestrare, daca a dus-o la azil pt ca nu are inima si umbla dupa avere
stau si ma intreb : de ce dracu se baga unii unde nu le fierbe oala?
pai daca oamenii nu au respect pt ei insisi de ce ar pretinde de la altii?
alt caz : la o intersectie aproape de statie de bus, o batrana cersea, daca ii dadeai sau nu ea oricum te blestema, opreste o masina , coboara o tanara care incepe sa-si ceara scuze de la lume spunand ca batrana are tot ce vrea acasa, dar e cam dusa, daca a inchis-o in casa a a fost data in judecata pt sechestrare, daca a dus-o la azil pt ca nu are inima si umbla dupa avere
stau si ma intreb : de ce dracu se baga unii unde nu le fierbe oala?
adaugat de scipius cu 5 ani in urma
caz real : pe langa mine trece un cersetor bolborosind, ma feresc si la cativa metri cineva cunoscut ma intreaba "stii cine era zdrentuitul? - nu, zic eu" la care imi spune "era un medic renumit candva si uite unde l-a adus bautura"
pai daca oamenii nu au respect pt ei insisi de ce ar pretinde de la altii?
alt caz : la o intersectie aproape de statie de bus, o batrana cersea, daca ii dadeai sau nu ea oricum te blestema, opreste o masina , coboara o tanara care incepe sa-si ceara scuze de la lume spunand ca batrana are tot ce vrea acasa, dar e cam dusa, daca a inchis-o in casa a a fost data in judecata pt sechestrare, daca a dus-o la azil pt ca nu are inima si umbla dupa avere
stau si ma intreb : de ce dracu se baga unii unde nu le fierbe oala?
pai daca oamenii nu au respect pt ei insisi de ce ar pretinde de la altii?
alt caz : la o intersectie aproape de statie de bus, o batrana cersea, daca ii dadeai sau nu ea oricum te blestema, opreste o masina , coboara o tanara care incepe sa-si ceara scuze de la lume spunand ca batrana are tot ce vrea acasa, dar e cam dusa, daca a inchis-o in casa a a fost data in judecata pt sechestrare, daca a dus-o la azil pt ca nu are inima si umbla dupa avere
stau si ma intreb : de ce dracu se baga unii unde nu le fierbe oala?
Sursa: https://forum.placere.ro/cafeneaua-placere/discutii-diverse/320-bunul-simt
* Note: Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău
* Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
