Camionagița
de Remus Constantin Raclău
Italia. O dimineaţă OK a unei veri
caniculare.
Plecat de la Perugia dimineaţa foarte
devreme, am ajuns la depozitul regional Centru-Italia al reţelei de
supermarketuri PAM din zona industrială a oraşului Pomezia, pe la ora şapte. În
sala de aşteptare, în jurul automatului de
cafea şi a celui de snack-uri, mulţi şoferi, din toată Italia. Fiecare vorbea cu fiecare şi părea că nimeni
n-asculta pe nimeni – tipic italian... O fi şi asta o modalitate de-a alunga
somnul!
La un moment dat, apare Ion, un moldovean
„de dincolo”, simpatic şi mucalit, ca toţi moldovenii – şi „de dincolo” şi „de
dincoace”. Nu cunoşteam de ceva timp. Ne ştim, de la alte cozi, unde chinuind
amarnic limba bunelor noastre gazde, ne-am ghicit reciproc că nu suntem
italieni, şi-am dat-o pe-a noastră...
Mă vede, îmi zâmbeşte amar şi vine ţintă la mine:
-
Și făşi, ăi Riemus,
ăi? Ș-aiși dau di tini?
-
Oooo!... Uite cine
se vede!... Neața, dom Ioane! Iar nu-ncăchi di mini? Șăz blând câț fac loc
acu!...
-
Nu-i bai, că-i loc
distul... Niața, pretini! şi mă stranse-n braţele lui de om muncit.
-
Ce mai zici nea
Ioane?
-
Iaca și şi mai zîc
ăi Riemus, m-am făcut di tătâ ruşînea...
-
Ei, nu mai
spuni!... Și-ai pățât?
Oftă lung şi-ncepu pe ton domol:
- Ăi, Riemus! Acu tu știi
că eu nu-s șofer di meserii: asta iesti, acasă fășem și știem, ș-aiși fașim şi
noi și putem...
-
Știu, nea Ioane, că
și eu îs la fel!...
-
Stăi să viez!...
-
Iaca stau, na,
zîi!...
-
Ieri sară, am
discarcat la Latina tot la un depozit... Ăi, tu-i gura mă-sî, strâmpt, ăi !...
Di numa, numa!... Când am văzut undi tre-s bag camionu, m-o luat cu călduri...
Nu-i distul ca ierau pisti 35 di gradi-afarâ... M-o luat cu călduri, mai mari
dicât afară... Ăi!... Avieu șinși rămpi, tăti una lângă alta, di-aghe dacă mai
aviei loc să-ţ dischiz ușîli... Şi ieu trebuie să mă vâr la nijloc, la rampa
trii... Tu-i gura mă-sî!... Ăi și căcaț di oamini ăi... parcă s-o tierminat
pământu, chiar în ograda la ii, ăi... așa iera di strâmpt... Da... și-sî făşi?
Dacă ț-o zîs că tre să baji acolo, apoi, musai c-acolo tre şi baji... Mi-am
făcut o cruși mari, ș-am înșieput să fac manievri... Şi dăi !... Şi dăi !... Şi
iar, dăi !... Nica, ăi ... Nu rieușăm să-l bag, şi gata!... Acu, știi șî tu câ după ci baji coada TIR-ulu-ntri ceilalti camioani, în spati nu mai vez niși un câcat, nic!... Mi-era frică şi
n-ating vreunu din celelalti camioani întri cari trebuie să-l bag în rampă, şi
tot dădem, când înainti, când înapoi, îl mai cârnem oleacă şi iar înainti şi
iar înapoi ... şi numa ci văd câ di pi rampâ sî dă jios o cu-co-ni-țââââ !...
Ăi ..., madona pictată-ăi, nu alta!... Fruu-muoasâ foc, ăi, nu-ș cum şî-ţ zîc
... Şi ci să vez ?... Vini ţîntâ, direct la mini, şi şi stropșăști că cică să
mă dau jios ... ”Priego?” I-am zîs... ”Ma che preeeego!”
mi-o răspuns cuconița..., ”Che prego..., scendi, che
cosi non ce la farai mai! Scendi che ti faccio vedere io come si fa”...
M-am dat jios, ci să fac ... Şi cân coooo-lo, ci şi vez, ăi Riemus!... Sî urcâ ”madonina” pi scaun în locu meu, bagâ în vitieză, sî duși-n fațâ, şî-ncepi a-i zbârnâi mân li pi volan!... Ăi ... nii şi ruşini să-ţ zîc: s-o dus mai mult în stânga
prin faţă la ceilalti camioani, ș-o vinit din prima, ăi, diriect în rampă, pintri camioanili șeli, di parc nici n-ar și fost acolo...
Şi ca-ș cum n-ar fi fost ș-așa distul, după ci-o oprit motoru, scuati cheili
di-n contact şi mi li zvârli-n brațî: ” Tieni, devi
avere le palle per fare questo mestiere ! Spero, per la tua moglie, che almeno a
casa tua riesci a fare il
galletto!...” Şi tăț draci ciilalț di
șoferi di pi rampa rîdeu di mini cu sughițuri...
