sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Cele 10 porunci ale bunului simt

În viziunea Iuliei Sîrbu Herbil / publicat: duminică, 08 septembrie 2013

Stii sa citesti? Foarte bine! Stii ce sa citesti? Si mai bine! Stii sa citesti printre randuri? Excelent!
Bunul simt - iata primul pas catre alfabetizare si, in aceeasi masura, pasul fara de care alfabetizarea devine o munca sisifica.

Cele zece porunci ale bunului simt:


1. Asculta, fara sa intrerupi!

2. Vorbeste despre orice in afara de: relatia intima, datorii, politica, religie, povesti pe care le inventezi prezentandu-le ca adevarate!

3. Daca nu cunosti subiectul, ASCULTA!

4. A ASCULTA inseamna, intamplator sau nu, sa TACI. Bunaoara, TACI!

5. Daca TACI nu inseamna ca nu stii; daca vorbesti despre ceea ce nu stii inseamna (SURPRIZA!) CA NU STII! Deci, (inca o data) TACI!

6. Vorbeste doar despre calitatile oamenilor. Orice discutie despre defectele semenilor inseamna BARFA si este injositoare pentru cel care o poarta. Nu te injosi barfind pe cineva! Inalta-te, indraznind sa recunosti valori!

7. Nu te amesteca in treburile altora - cine are nevoie de ajutor, il cere; cine are nevoie de sfaturi, le cere! Sa dai sfaturi fara sa ti se ceara inseamna ingamfare. Sa dai sfaturi cand ti se cer inseamna marinimie!

8. NU PUNE PIEDICA!!!!! La figurat este la fel de rusinos ca la propriu - sa pui piedici la figurat inseamna sa gandesti sau sa spui despre cineva: "nu e atat de bun pe cat pare". Nimeni nu se oboseste sa "impiedice" oamenii mai putin buni decat el - acestia sunt deja impiedicati; iar, ca sa impiedici oamenii mai buni decat tine nu este decat o dovada in plus de slabiciune si josnicie. Ce esti tu, Dl. GOE?!

9. Nimeni nu a vazut un adevarat intelectual sa vina si sa spuna: "mie imi place sa citesc" sau "eu sunt cult". Astfel de afirmatii semnaleaza FRUSTRARI, NEINCREDERE si (VAI!) NEVOIE DE VALIDARE A INTELIGENTEI. Or, daca esti istet/citit/erudit, de ce ai avea astfel de nevoi? Orice judecati de valoare la adresa ta NU DAU BINE. Scapa de expresii ca: "sunt bun", "sunt cult", "sunt frumos", "sunt bogat", "sunt calculat", "sunt cuminte", "sunt inteligent" - VAI, CAT RAU ITI FACI CU ELE! In schimb, foloseste judecati pozitive de valoare la adresa celorlalti : "este frumos", "este bun", "este erudit"... sunt daruri pe care ti le faci singur, daruindu-le celorlalti. Credinta subconstienta generala este ca oamenii sunt ca oglinzile - recunosti in ceilalti ceea ce esti tu. Asadar, despre ceilalti, NUMAI DE BINE!

10. Fii cel mai bun prieten al tau! Nu te trada, nu te arata cu degetul, nu te lua peste picior, nu vorbi urat despre tine, nu iti dezvalui secretele, nu te invinui! Asculta-te, educa-te, vorbeste frumos despre tine, ai rabdare cu tine, iarta-te, ajuta-te, respecta-te, crede in tine!

AMIN!

Sursa: http://iuliasirbu.blogspot.it/2013/09/cele-10-porunci-ale-bunului-simt.html

Bunul simt la gunoi

Primaria face curatenie, brailenii fac mizerie!


Autor: administratia publicatiei on-line http://www.infobraila.ro/

Chiar daca municipalitatea a dat startul curateniei de primavara, Braila ramane in continuare un oras foarte murdar. De vina sunt in totalitate brailenii fara bun simt, care se descotorosesc de deseuri la colt de strada.

In ciuda faptului ca Politia Locala aplica amenda dupa amenda celor suprinsi in timp ce murdaresc strazile municipiului, oamenii dau dovada in continuare de lipsa celor sapte ani de acasa.

Ziua, firmele de salubritate fac curatenie, seara brailenii murdaresc la loc. Astfel, in intersectiile unor strazi intens circulate din municipiu sunt mereu prezente halde de gunoaie.

Un exemplu foarte bun il reprezinta intersectia strazilor Cezar Petrescu si Smardan din Cartierul Brailita. Oamenii isi scot gunoiul din curte si il depoziteaza chiar langa biserica si scoala din zona. Copii din respectiva unitate de invatamant trec zilnic pe langa focarul de infectie, care a devenit si ‘‘bucataria’’ cainilor maidanezi din zona. Parintii se tem sa isi mai lase copii sa mearga neinsotiti la scoala.

‘‘Este de necrezut ca sunt oameni care dau dovada de atata lipsa de bun simt. Baietelul meu are 10 ani si este inscris la scoala din zona cu pricina. Nu il las niciodata sa mearga singur de teama ca va fi atacat de un caine fara stapan sau ca va gasi cine stie ce prin gunoiul strans la colt de strada. El este curios din fire si ma tem ca va pune mana pe ceva aruncat de oamenii inconstienti si va capata vreo boala’’, ne-a declarat Florica Petrea, braileanca nemultumita de atitudinea celor care murdaresc strazile orasului.

Nici enoriasii bisericii ‘‘Sf Dumitru’’ nu sunt incantati de educatia primita de cei care isi scot gunoiul din curte si il arunca in strada. Oamenii sunt oripilati de mirosul degajat de haldele de gunoi.

‘‘Prefer sa ocolesc zona aceasta atunci cand merg la biserica. Miroase ingrijtor si mai sunt si caini care se hranesc din gunoiul aruncat aici. Cei care fac asa ceva sunt inconstienti, nu se gandesc ca vine Pastele acum si ca totul trebuie sa fie curat. Ma intreb daca asa au si acasa’’, precizeaza indignata Camelia Petrea.

O alta zona vizata de cei care vor sa se descotoroseasca rapid de gunoi si prefera sa il arunce in strada este intersectia strazilor W. Maracineanu si Mircea cel Mare, din acelasi cartier, unde gramezile de gunoi apar de indata ce municipalitatea face curat.

Amenzile aplicate de catre politistii locali ajung si la 500 de lei, dar acest lucru nu pare sa ii sperie pe brailenii lipsiti de bun simt, care nu au primit cei sapte ani de acasa.

Zilnic pe adresa redactiei nostre ajung sesizari din partea cetatenilor cu simt civic, referitoare la haldele de gunoi din oras. Oricat ar incerca municipalitatea sa stapaneasca acest fenomen, singurii care ii pot pune capat sunt oamenii inconstienti, care vor trebui sa dea dovada de responsabilitate si bun simt.

Pana cand brailenii se vor intoarce la spiritul civic, autoritatile locale vor aplica amenzi usturatoare, celor care sunt prinsi ca arunca gunoiul pe strada.

Sursa: http://www.infobraila.ro/2014/03/bunul-simt-la-gunoi-primaria-face-curatenie-brailenii-fac-mizerie/

Un alergen periculos: bunul simt

Autor: "Crisia" titulara blogului "CRISIA.NET - blog de farmacistă"

Ok, am inteles, nu mai e la moda vorbitul cu „dumneavoastra”. Suntem toti frati, ne tragem de bracinari si ne pupam cu bale pe toti obrajii. Numai ca nu doar asta s-a demodat. Bunul simt e ceva atat de prafuit ca deja provoaca alergie la utilizare. Ce sa ma mai mir asadar de faze precum:


– intra doi veseli strumfi in farmacie, cu gura pana la urechi, si-mi zic: „Buna ziua, am dori sa vorbim si noi cu doamna diriginta!”. Asa, si?!?! „Pai…” Cine sa-i spun c-o cauta?!?!? „Aaa! de la Actavis!”

N-ar fi mai civilizat si mai normal: „Buna ziua, suntem Lolek si Bolek, de la Zglobiii SRL, am dori sa vorbim cu doamna diriginta, daca se poate!”? Cand tu vii cu treaba la mine, n-ar fi normal sa spui cine esti si de ce ma deranjezi? Bine, poate nu si in cazul in care esti Catalin Botezatu si toata lumea trebuie sa te recunoasca de cum ai pasit peste prag (desi nici asta nu-i un dat).


– dau ieri in depozit de-o figura complet necunoscuta -avem in practica diverse fetisoare, viitoare asistente de farmacie (vremea studentelor a trecut, sunt deja la scoala). Pana acum s-au remarcat mai ales prin: vorbit si mult si prost si fara rost; alergie la munca migaloasa si plicticoasa; tupeu si proasta crestere-. Iau ce-mi trebuia din raft si mirandu-ma de linistea netulburata nici de-o musca-n zbor (auzi si la mine, ce musca-n farmacie???) intorc capul. Domnisoara se uita lung la mine, asteptand s-o salut!! Buna ziua! zic, sperand ca se trezeste. Hop si raspunsul: Buna ziua, nu ne-am mai intalnit!. Ca sa vezi surpriza pe capul ei!

Pai cand tu esti cel mai ciuri-buri dintre pinguinii dintr-o institutie nu-i normal sa-i saluti pe toti cei pe care-i intalnesti? Ca poate persoana care nu ti-a fost properly introduced e tocmai seful institutiei, io stiu?


– primesc ceva timp in urma un mail cu o propunere de job. Ma interesez un pic pe net si vad ca persoana care expediase mail-ul nu era de prea multa vreme in farma. Asa ca raspund cu un mail cu cateva intrebari, la care nu mai primesc nici un raspuns. Probabil ca faptul ca gandesc un pic mai mult decat sa cad in limba din prima la o oferta vaga m-a facut brusc indezirabila, atat pentru job, cat si pentru dialog. Acelasi lucru s-a intamplat cu o cerere de oferta de tarife de promovare. Pe langa ele am atasat si niste intrebari, nexam raspuns.

Pai daca tu ma abordezi si-ti raspund, ca o doamna ce sunt, n-ar fi normal sa-mi raspunzi la raspuns? Era atat de dificil de redactat: Ne pare rau dar postul s-a ocupat/ne-am gandit mai bine si de fapt nu corespundeti/oferta dvs. este inacceptabila pentru noi?.


Nu pot sa cred ca am prea mari pretentii si sunt convinsa in continuare ca astea sunt lucruri de minim bun simt in relatiile dintre oameni. Mie nu mi se pare ca un comportament civilizat presupune eforturi imposibil de depus de catre un om normal. Sau s-a umplut lumea de maimute cu cunostinte de vorbire, scris si citit (nivel incepator spre mediu), care n-au alta preocupare decat sa smulga banana din mana altuia?


Sursa: http://crisia.net/tag/bun-simt/

Generozitate, bun-simt, bunavointa

Autor: Daniela Ivanov › Mar, 2007-10-02 19:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu simt ca mi se incalzeste inima doar prin simpla citire a acestor cuvinte. E suficient sa traversezi orasul la volan ca sa-ti dai seama ca sunt cuvinte care s-au prafuit in dictionar.


Ca sa te convingi, poti sa te mai duci la cumparaturi intr-un supermarket sau sa te prefaci intr-o musca, sa zbori prin niste birouri si sa observi cum se comporta oamenii unii cu altii. Concluzia: daca n-ai tupeu, nu existi, altfel spus daca esti bun, inseamna ca esti prost. OK, pot cauta si alta exprimare, ca sa nu para lucrurile chiar asa dure, dar nu vreau. Mi se pare ca gasim suficiente scuze pentru comportamentul bolovanos, dar nu stiu daca suntem capabili sa-i apreciem consecintele pe termen lung.

Documentandu-ma pentru articolele mele, observ ca in occident exista un interes din ce in ce mai mare pentru cursurile de bune maniere, pentru crearea unui mediu de lucru cat mai prietenos, pentru relatii umane cat mai benefice. La noi n-am auzit de asa ceva.

Zilele acestea am citit ceva interesant. O profesoara de psihologie din SUA a facut un experiment cu studentii sai. I-a impartit in doua grupe, una in care studentii trebuiau sa fie generosi, binevoitori si amabili unii cu altii, alta in care studentii se comportau ca de obicei. Rezultatul? Dupa doua saptamani studentii din prima grupa aveau un moral foarte bun, erau zambitori, mult mai multumiti de viata, cooperanti si veseli, comparativ cu colegii din grupa cealalta. Fiecare dintre noi a trait pe propria piele diferenta dintre bunavointa si reavointa. Atunci de ce continuam sa ridicam tupeul sau duritatea la rang de aptitudini utile pentru reusita in viata? De ce-i apreciem pe tupeisti si-i consideram slabi pe oamenii binevoitori? De ce profitam de generozitatea unora dintre semenii nostri? Cand zambesti si ti se raspunde cu zambet, parca ziua curge altfel. In primul rand, zambetul il ajuta pe cel care-l exprima, ii da un moral bun, o stare psihica placuta, iar comportamentul sau este inclinat spre generozitate. In al doilea rand, zambetul e contagios. Cel incruntat este un om care sufera si a carui companie nu e dorita de nimeni. Chiar daca ar avea motive, starea sa psihica nu-l va ajuta sa-si rezolve problemele, oricat ar fi de grave. Un sef incruntat si care vorbeste ridicand tonul, crede ca asa obtine rezultate mai bune de la subalterni? Ma indoiesc ca astfel de situatii pot functiona pe termen lung. Sunt impotriva naturii umane si a universului. Se tot vorbeste despre beneficiile gandirii pozitive, dar parca am vrea ca ceilalti sa fie pozitivi si apoi o sa incercam si noi.

Toata lumea ofteaza dupa gesturi ca sarutatul mainii sau ridicarea palariei in semn de salut. Nu mai sunt la moda, primele pentru pentru ca doamnele s-au emancipat, celelalte pentru ca domnii nu mai poarta palarii. Ca si cum gestul conteaza si nu rezultatul sau, ca si cum nu stim cu ce le-am putea inlocui. Nu cumva ne e teama ca am primi o eticheta nepotrivita cu prezentul, cu aceasta lume in care se cultiva atitudinea dura, nemiloasa, razboinica?

Generozitatea a devenit spectacol de televiziune. Lipsa bunului-simt, la fel. De ce sa fii bun, daca nu te vede nimeni, de ce sa ai bun-simt, cand se apreciaza tupeul? Si totusi, asa cum occidentalii ne-au inspirat in atatea directii, n-am putea sa ne lasam inspirati si in aceasta? N-am putea ca in micul nostru univers de birou, de familie, de clasa, de grup de prieteni sa fim generosi, amabili si binevoitori unii cu ceilalti?

Sursa: http://www.cariereonline.ro/articol/generozitate-bun-simt-bunavointa


Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Razboiul vanatorilor cu ciobanii. Incercam si cu bun simt?



Autor:  Ioana Ene Dogioiu, Senior editor "www.Ziare.com"

Prevederile din Legea Vanatoriii care au adus ciobanii la Bucuresti sunt puse pe bara pana la sfarsitul lunii aprilie de Guvern, timp in care Parlamentul este invitat sa clarifice lucrurile.

Si cred ca esential ar fi sa o faca pornind de la un imperativ general valabil - bunul simt si de la obligatia de a-i consulta in primul rand cei pe vizati, adica pe ciobani, nu numai "masele de vanatori in crestere".

In privinta numarului de caini, in primul rand, trebuie vazut de ce e necesara limitarea lui. Avem o problema reala in privinta cainilor prea multi, eventual prost hraniti, care se salbaticesc prin paduri si devin un pericol pentru ecosistem?

Eu nu am informatii in acest sens, dimpotriva stiu ca oierii au mare grija de cainii lor, pe care ii controleaza foarte bine si care sunt principalele lorajutoare si principalii lor aparatori.

Dar daca ajungem la concluzia dovedita ca e totusi o problema, asa cum sustine Societatea Ornitologica Romana, atunci macar sa stabilim criterii de limitare convenite cu ciobanii, in functie de nevoile lor reale, nu aruncate pe hartie dupa cum ii tuna unuia sau altuia.

Cine sa stie mai bine decat ciobanii de cati caini are nevoie o turma in functie de dimensiunea ei, de forma de relief, chiar in functie de regiunea tarii (nu peste tot sunt lupi si ursi, de exemplu)?

In chestiunea pasunatului, iarna am vazut ca exista o categorie speciala de aparatori ai reglementarii care invoca argumente ecologiste si chiar legislatia din alte tari UE: este normal ca ciobanii sa nu poata scoata oile la pascut intre decembrie si aprilie pentru a da timp ierbii sa se regenereze si, de aceea, in mai toate tarile UE exista norme impotriva pasunatului extensiv.

Pana la un punct argumentul sta in picioare. E nevoie de protejarea mediului. Dar as pune doua amendamente importante.

Pe de-o parte, nu exista o directiva europeana general valabila la nivel UE in aceasta privinta. Exista insa niste recomandari, precum Regulamentul (CE) nr. 834/2007, pe care tinerea orilor in staul din decembrie in aprilie mi se pare ca mai degraba le incalca: "animalele au acces permanent la zone in aer liber, de preferinta pasuni, ori de cate ori conditiile meteorologice si starea solului permit acest lucru, cu exceptia cazurilor in care se impun restrictii si obligatii legate de protectia sanatatii umane si animale in temeiul legislatiei comunitare".

Fiecare tara a reglementat cum a considerat cu cale chestiunea si asa trebuie sa faca si Romania, luand in calcul ca oieritul este la noi nu numai o activitate economica, ci si una dintre traditiile cele mai vechi, o marca istorica a acestui popor. Miorita nu este despre protectia mediului.

Asta nu inseamna desigur ca mediul nu trebuie protejat. Dar oare in aceasta chestiune nu e un pic de exagerata?

Pasunatul iarna in zonele mai joase, la ses sau deal, nu a fost inventat acum. Este o regula de cand oieritul. Daca el era atat de daunator pentru mediu incat sa impuna masuri de protectie, ma gandesc ca dupa sute de ani de pasunat excesiv nu am mai fi avut ce proteja. Erau terminate demult toate pajistile.

Si nu inteleg cum se face ca problema a devenit acuta tocmai acum cand efectivele de oi si vaci s-au injumatatit fata de 1990.

In plus, primii interesati ca iarba sa se refaca in mod corespunzator sunt chiar ciobanii, care isi scot turmele la pasunat an dupa an in acelasi loc. Daca il pustiesc, ce fac dupa aceea? Sa stiti ca nimeni n-are mai multa grija de mediu decat cei a caror viata depinde de el.

Cu atat mai mult ca este vorba despre pasuni care apatin unor proprietari, fie ca e vorba despre ciobanii insisi, fie de cei cu care ciobanii incheie o intelegere, scrisa sau nu, pentru a le permite intrarea cu turmele.

Deci nu este pusa in pericol nicio proprietate obsteasca si nu stiu cat de constitutional este sa limitezi exercitarea dreptului de proprietate fara sa ai un argument foarte solid. Argument pe care sute de ani de transhumanta nu l-au oferit.

Mi s-a explicat insa alt argument de catre oamenii care lucreaza in domeniu: daca turmele nu mai ies la pasunat, nu mai ies nici cainii si nu mai reprezinta o concurenta pentru pusca vanatorului cand e vorba de iepuri, dropii sau mai stiu eu ce animale mici. Si inteleg ca Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania se chinuie demult sa introduca aceasta limitare a pasunatului.

Aplicarea ei ar avea efecte globale nu numai asupra ciobanilor. Sigur ca hrana oilor tinute in staul din decembrie pana in aprilie ar ridica substantial costurile ciobanilor, mai ales dupa verile secetoase.

Aceasta crestere a costurilor unde credeti ca se va vedea imediat? In pret, evident. Sau le hranim cu chimicale la pret mai mic, dar asta vom si manca in timp ce aparam cu pieptul gol ecologismul.

Si daca telemeaua din piata se scumpeste foarte mult, oare cine castiga? Marii procesatori de lapte si importatorii de branzeturi, ma gandesc. Iar noi mai dam o lovitura produselor romanesti, satului romanesc si traditiilor.

Si ma mai intreb ceva? Oare cine distruge mai mult mediul, turmele care pasuneaza iarna sau drujbele care intra in continuare nestingherite in paduri? Ciobanii sau braconierii pe care nu ii vad vizati de masuri extreme?

Cred ca mediul trebuie protejat, dar totodata cred in justa masura, in bunul simt si nu pot acepta absolutizarile care mai si ascund tot de felul de interese cu mult mai nocive decat cele pe care le ingradesc normele excesive.

Sursa: http://www.ziare.com/social/ciobani/razboiul-vanatorilor-cu-ciobanii-incercam-si-cu-bun-simt-1399416

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

joi, 21 ianuarie 2016

Codul bunelor maniere

Bună ziua

Vă prezint mai jos un link către o lucrare de referinţă pentru relaţiile interumane:

                      "Codul bunelor maniere"


          http://www.academia.edu/7541458/30065006-Codul-bunelor-maniere

Il puteti descarca si arhiva, spre a va fi de folos atunci cand aveti vreun dubiu cu privire la comportamentul dumneavoastra intr-o anumita situatie.

Alege sa fii mai bun

Autor: Catalin Movileanu

"Sunt de parere ca fiecare dintre noi ar trebui sa ajunga bogat si faimos si sa faca tot ceea ce am visat vreodata pentru a realiza ca nu acesta este raspunsul" (Jim Carry)

Am ajuns la concluzia ca orice pe lumea asta are parti bune si parti rele despre absolut orice am putea discuta. Nimic nu este perfect si vesnic, deci asta face ca orice am alege sa aiba parti bune si parti mai putin bune.

Nu exista obiect, persoana, experienta sau sentiment perfect. Deci nu poate exista relatia, casnicia, parintele, copilul sau viata perfecta.

Suntem vesnic nemultumiti si ne dorim mai mult. Daca nu am fi fost programati asa, astazi nu mai ajungeam unde am ajuns. Insa cum nimic nu este perfect, totul are costuri. Tehnologia pe de o parte ne ajuta, insa ne si ia pe masura pe de alta parte.
Cu cat totul e mai simplu, cu atat ne prostim si ne auto degradam.

Orice caracter ai, pe de o parte ai de castigat si pe alta parte pierzi.

Exemplu: O persoana prost educata, are mai mult tupeu ca o persoana bine educata. O persoana bine educata are mult bun simt. Tupeul, desi deranjeaza in multe cazuri, ajuta o persoana prost educata sa aiba parte de mai multe oportunitati si uneori sa realizeze mai usor ceea ce isi propune. O persoana bine educata, prin bunul simt, nu isi permite sa abordeze sau sa ia initiative in orice situatie. Pierzand sansa sa-si faca cunostinte si oportunitati la tot pasul. Insa aceasta are o viata sociala mai bogata, fiind placuta si invitata peste tot. Cei care o inconjoara sunt oameni de calitate. In cazul oamenilor prost crescuti, anturajul este cu persoane fara caracter. Prin atitudinea obraznica, sunt evitati in societate. Cei cu bun simti, interactioneaza cu cei cu tupeu, din bun simt. Insa niciodata nu vor fi prieteni!

Orice pe lumea asta are parti bune si parti mai putin bune. Orice realizare cere costuri. E ca la piata, vrei ceva, platesti. Nicio realizare nu se face fara deranj. Orice vis ai avea, iti da o starea buna cand te gandesti la el, insa cand constientizezi ca in realitate nu este realizat, esti dezamagit. Aceasta dezamagire o putem numi stres pozitiv. Te indeamna sa te mobilizezi si sa sa-l transformi din vis in realitate! Iar el se realizeaza cand te astepti mai putin. Insa niciun vis nu se materializeaza daca nu faci nimic in acest sens.

Orice ai realizat in viata, la un moment dat vei fi nemultumit. Fizic nu poti realiza tot ce iti doresti in viata. Viata unui om este prea scurta. Ce inseamna durata unei vieti omenesti in relatie cu durata formarii planetei pamant sau a universului?

Dupa parerea mea, chestiunile financiare sunt in balanta cu chestiunile afective.
Daca ai mai mult intr-o parte, cu atat ai mai putin in cealalta parte! Echilibrul este ideal! Sunt oameni bogati saraci si saraci bogati! Depinde din ce unghi dorim sa privim lucrurile.
Capitalismul este egal cu lacomia. Lacomia este egala cu oameni mai putini evoluati spiritual. Mai putin evoluat spiritual, inseamna o mentalitate si un comportament focusat pe nevoile de baza (hrana, sex, haine, masini).

Aceia asa spus saraci cu duhul (sufleteste), care sunt si zgarciti si lacomi. Care tot timpul se gandesc cum sa economiseasca cat mai mult si sa ofere cat mai putin. Sunt niste oameni tristi si care au suferit enorm la viata lor. Oamenii rai, sunt rai din cauza slabiciunii lor de a trece peste cele primite de la viata. Au ramas acolo la baza, nu au vrut sau nu au avut puterea sa evolueze spiritual. Acesti oameni sunt abandonati mai devreme sau mai tarziu. Nu gasesc intelegere si ajutor. Saracia lor spirituala se plateste prin singuratate.

Deci ce inseamna sa fii bogat si ce inseamna sa fii sarac?
Nu le poti avea pe toate. Tot timpul poti alege ce drum sa alegi! Am auzit in ultima vreme cateva femei spunandu-mi ca ele isi doresc cariera. Nu stiu de ce, dar m-am intristat! Nu am nicio problema cu emanciparea femei (dimpotriva), insa aceasta dorinta de afirmare, ma duce cu gandul la slabiciune. Mi se pare mai greu (cu mai multa energie investita) sa ai o familie sanatoasa din punct de vedere fizic si psihic, decat o functie importanta. Care la un moment dat va intra in conflict cu ceasul biologic si va rezulta, nemultumire (nefericire). Deci pe o parte castigi, pe de alta parte pierzi si viceversa!

Dupa parerea mea, orice ai realizat in viata si orice ai face, conteaza sa fii fericit.
Iar, dupa parerea mea, fericirea vine din echilibru, sinceritate si bunatate.
Nu exista fericire eterna, ea vine in doze mici, care se duc repede; important este ca aceste doze sa fie cat mai dese!

Fiecare face cat poate si cat doreste! Intotdeauna este loc de mai bine, dar si de mai rau!





O luptă pe frontul bunului simț


Autor: Robin Molnar

Nu vreau să fac mare caz de asta, dar trebuie să vă povestesc o fază în completarea aceleia cu șefii parveniți. Are legătură, colateral, cu alte forme de șefie prost înțeleasă.

OK, eram în sala de mese "La Nicolae" și sorbeam un milk shake (nu-l recomand) când, la un moment dat, se aude un lătrat de câine. Toate ca toate, să zicem că aș face efortul de a tolera un câine care stă sub masă și nu face nimic, chiar și într-o sală de mese, dar dacă mai și latră parcă mă scoate din pepeni, lubenițe și alte de-astea zemoase la maxim.

Să zicem, deci, că oamenii se simțeau bine, chefuiau, dracu – lacu. No, noi eram treji, nu aveam aceeași părere despre distracție, dar fiind totuși băieți distrați și umblați prin lume, am tolerat că, deh, sângele balcanic se mai aprinde de la un șpriț de whisky.

Toate ca toate, dar când ăia s-au apucat să latre în timpul jocului, incitând dulăul să latre și el, mi-a sărit muștarul, ketchupul, sosul remoulade și o serie întreagă de alte spume și creme, ceva de speriat.

Io înțeleg că oamenii ăia se distrează! Doar că se distrează ca animalele, lătrând. Ceea ce este deranjant într-un loc public. Șeful lor era prea beat ca să mai judece faza, plm. No, ăia lătrau, câinele lătra, mie îmi crește tensiunea, că nu m-am dus să iau masa la cantină, ci la restaurant.

Deh, atunci l-a lovit ghinionul pe chelner să ne aducă mâncarea. Îl las să ne pună farfuriile cu pui Shanghai, după care îi spun:

– Adu-mi, te rog, condica de sugestii și reclamații.
– !?!
– Știu că aveți, sunteți obligați prin lege.
– Desigur.
– În primul rând, ce caută câinele în sala de mese?
– Păi știți, șeful i-a dat voie.
– Dar nu șeful Dvs. plătește masa asta! Știți că nu este voie, nu? HACCP vă spune ceva? [În paranteză fie spus: 1. Șeful nu poate decide ceva ce e ilegal. 2. Șeful nu poate decide pe proprietatea lui dacă localul este unul public iar clienții plătesc. 3. Pe banii mei eu decid ce e acceptabil și ce nu. 4. Cer respect pentru banii mei, că-s munciți.]
– Da.

314ra2 l-a văzut pe om consultându-se cu colegul să vadă ce și cum. Da, am văzut în condică faptul că acolo a mâncat și Ioan Gyuri Pascu și mulți alții. Mi se rupe. Data trecută am fost tratați corect și am lăsat ceva bani la masă, nu puțini. I-am și zis asta ospătarului, să nu creadă că are de-a face cu un grup de terchea – berchea. Și-a amintit de noi, mai ales de ciubucurile grase lăsate de-a lungul timpului.

În fine, i-am scris un pic în condică:

29.04.2010
Ca de obicei, mâncarea a fost excelentă și niciodată nu m-am putut sătura de puiul Shanghai, foarte delicios.
În schimb, nu mi-a plăcut prezența în sala de mese a unui câine, lucru total deranjant.
Aș aprecia dacă, pe viitor, prezența animalelor vii în spațiul de servire a mesei ar fi interzisă, fără excepții.
Vom reveni și vom vedea dacă această foaie va mai fi aici. 
Molnar Robin
www.robintel.ro

P.S. Ținând cont că v-am recomandat pe internet, incidentul de astăzi mă face să am oarece îndoieli.

Foto, pentru posteritate:




Reclamația mea de la pensiunea La Nicolae

Ce părere aveți? Am câștigat lupta asta de pe frontul bunului simț? Sau am pierdut-o?

P.S. Până la urmă câinele ăla a tăcut, semn că celălalt ospătar a luat măsuri, la cererea ospătarului care ne servea pe noi, ceea ce este drăguț. Desigur, seara mea a fost deja ruinată de nervi.

Sursa: http://www.robintel.ro/blog/diverse/o-lupta-pe-frontul-bunului-simt/

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

La moda in 2013: bunul simt

Stim deja ca in 2013 se poarta hainele colorate, vintage, dar si extravagante, pantofii inalti si bratarile supradimensionate. Dar toate acestea, fara bun simt, nu au nicio valoare si nu ne fac mai frumoase. Asa ca propunem mai presus de toate trendurile, bunul simt.






In 2013 se poarta bunul simt!

Adica acel simt care le lipseste multora dintre aceia care ne dau jos pe strada grabiti sa traverseze inaintea noastra, acelora care nu ne permit sa coboram din mijoacele de transport pentru ca la deshiderea usilor se imbulzesc si deja se imping inauntru (si totul pentru a obtine un loc pe scaun), acelora care la urcarea in mijloacele de transport in comun ne imping sau isi arunca mai intai geanta pe scaun pntru a fi ocupat la momentul in care vor ajunge acolo  si lista poate continua.
Acelasi bun simt il propunem si celor care lucreaza in magazinele ceva mai scumpe si care te privesc de sus, atunci cand intri si nu arati asa cum isi imaineaza ele ca ar trebui sa arati ca sa poti intra intr-un astfel de magazin, care isi dau coate atat de vizibil daca esti imbracat absolut firesc si nu neaparat in blanuri si cu nasul pe sus si portofelul in mana ca sa demonstrezi ca si cati bani ai si care merg in spatele tau la mai putin de 50 de centimetri astfel incat daca te opresti brusc s-ar putea impiedica de tine.
Vorbim si de bunul simt al acelora care, desi lucreaza in relatii cu publicul, se simt deranjati de orice intrebare a ta care le cere o informatie si tot ei sunt aceia care te mustra ca i-ai deranjat de la cafea sau ca le-ai intrerupt convorbirea telefonica purtata cu gura plina pe un post de front desk.
Vorbesc si de acel bun simt al angajatorilor care au uitat de unde au plecat, care te trateaza ca pe o sluga si nu ca pe un angajat care le este de ajutor, care te invita la interviu printr-un email intesat de greseli gramaticale de genul „colabotarorii nostrii”, Stimata doamna va rugam confirma-ti prezenta”, „v-a trebuii si multe altele", mailuri carora tu le raspunzi corect gramatical, ajungi la interviu si acolo ti le deschid in fata si iti spun ca ai scris voi veni cu un singur „i” si asa mai departe. Bunul simt ar putea de multe ori compensa lipsurile lor, dar nasul prea mare este deja prea sus in aer si nu vede decat de la tabloul din perete in sus. Toate dupa ce te-a mustrat ca ai scris corect gramatical. Si te intrebi uneori de ce nu le spui tu lor ca problema e a lor.
In final vorbesc si de bunul simt care le lipseste cu desavarsire acelora care sunt mai preocupati de viata ta, de felul in care te imbraci, de ce mananci si de cat castigi decat de viata si de prioritatile lor.

Bunul simt consta de mutle ori si in felul in care vorbesti celui de langa tine, de felul in care il privesti si de respectul pentru el. Tratandu-l cu superioritate nu faci decat sa decazi tu. Iar la noi bunul simt a devenit deja un deficit. De aceea incercam sa-l transformam in trend. Daca tot luam de bun tot ce se poarta, poate asa reusim sa integram si bunul simt in tinuta si cu siguranta va fi o moda care nu se va demoda niciodata!

Efectele mamaligii

PARADOX ROMÂNESC
  Când românii sunt pe-afară
  Se topesc de dor de ţară,
  Iar ’năuntru se usucă:
  Se topesc de dor de ducă!

  
DIVORŢ AMIABIL
  Să divorţăm civilizat
  Că doar niciunul nu-i mai breaz:
  Tu nu mă suferi când sunt beat,
  Eu nu te sufăr când sunt treaz!


  
GASTRONOMIE GEOPOLITICĂ
  Românul nostru, plin de zel,
  Se-ntoarce astăzi spre Apus:
  Mai bine Varză de Bruxelles
  Decât Salată a la Russe!


  SFAT PĂRINTESC
  De-ai să-nveţi, copile, carte,
  Ai s-ajungi şi tu departe
  Şi-o să ai atunci de toate…
  În Canada sau în State!

  
NE PLEACĂ DOCTORII
  Ne pleacă doctorii din ţară
  Iar statul are ca pretenţii
  Să ia, urgent, cu ei, afară,
  Şi bolile şi pacienţii!…
 

  IARBA VERDE DE ACASĂ
  Iarba verde de acasă
  Oare ţi-o mai da fiori
  Când alergi cu limba scoasă
  După nişte… verzişori?


  *****************************************************

  Un elev îl întreaba pe profesor:
  - Domnule profesor, de ce se numeste inima asa, daca ea este  o pompa?
  - Pai mai baiatule, tu crezi ca prietenei tale i-ar placea  sa-i spui  ca o iubesti din toata pompa?


************************************************************   Doi tipi într-un bar.
  - Cum sa fac sa ma las de fumat?
  - Eu încerc de doua luni.
  - Cu pastile ai încercat?
  - Da, dar nu pot sa le aprind!
  

**************************************************************
Ce întelege un barbat prin a te ajuta la curatenie?
  R: Sa-si ridice picioarele sa poti da cu aspiratorul…

***************************************************************************
  
Preotul la înmormântare:
  - Decedatul a fost un om bun, un sot credincios, un tata iubitor, corect, generos …
  Vaduva în soapta:
  - Copii, cineva sa mearga sa  priveasca în sicriu.
Vreau  sa ma asigur ca nu am gresit înmormântarea.

**************************************************************************
  Doi îndragostiti în parc.
  - Iubito, înaintea mea cu cine te plimbai în parc?
  - Cu nimeni.
  - Serios?!?
  - Toţi aveau masina!


***********************************************************************   - Doamnă, rochia asta vă face grasă!
  - Ah, Slavă Domnului, și eu care credeam că e de la  shaorma

************************************************************************ 
  Doctorul catre pacient
:
  - Pierzi nopti?
  - Nu
  - Fumezi?
  - Nu.
  - Consumi alcool?
  - Nu
  - Nu mai rânji ca un cretin. Oricum gasesc eu  ceva!


************************************************************************   La şcoală, la ţară, profesoara întreabă elevii:
  - Copii, când e cel mai potrivit moment pentru culesul fructelor ?
  Micul copil de ţigan răspunde:
  - Când e legat câinele !


************************************************************************
  
Toti îti vor binele!!!
  Nu`i lasa sa ti`l ia


Sursa: Primit pe mail din SUA

IGIENA – DOVADA DE RESPECT


A acorda atenție felului în care ne îngrijim zilnic, dar și curățeniei în general, denotă o persoană bine crescută, care se respectă și care respectă oamenii din jur.

Igiena personală presupune o atenție zilnică a curățeniei corpului nostru pentru evitarea sau îndepărtarea mirosurilor neplăcute cauzate de murdărie, transpirații și bacterii. Este extrem de jenant să te afli în apropierea unei persoane a cărei igienă lasă de dorit. Nu uitați de impresia lăsată în cele 30 de secunde în care întâlniți pe cineva! Oricât de bine treceți testul aspectului fizic, testul igienei personale poate ruina o șansă de a dezvolta o relație.

Dușul zilnic, fără economie de săpun, trebuie să intre în rutina fiecăruia. Schimbarea zilnică a lenjeriei intime și hainelor este o altă regulă de bun-simț. Folosirea cu regularitate a deodorantului (recomandabil fără alcool pentru a nu lăsa pete inestetice pe haine) ajută la menținerea prospețimii pe parcursul unei zile. Nu încercați să acoperiți mirosul de transpirație cu parfum.

Îngrijrea personală presupune și o atenție zilnică a unghiilor, a părului, a dinților și a hainelor.

Unghiile trebuie să fie perfect curate și de aceeași lungime. Dacă preferați să le dați cu ojă, nu așteptați ca aceasta să sară pentru a le curăța și a le colora din nou. Dacă s-a rupt vreo unghie sau agață, păstrați o pilă la dumneavoastră pentru a o retușa, evident într-un loc retras, ferit de prezența altor persoane. Nu lăsați unghiile să crească prea lungi; câțiva milimetri dau finețe mâinilor unei femei, dar prea mulți le fac vulgare. Atenție și la culoarea acestora; nu folosiți nuanțe țipătoare sau sclipitoare pentru că veți transmite un sentiment de frivolitate celor din jur.

Părul dumneavoastră transmite celor din jur mai multe informații decât ați putea crede. Prima regulă de bun simț este spălatul cu regularitate în funcție de tipul părului. Părul gras, îmbâcsit sau nearanjat anulează orice eforturi de a arăta bine. Dacă sunteți adepta vopsitului, nu lăsați rădăcinile să crească prea mult pentru a deveni inestetice. Mergeți cu regularitate pe mâna unui expert care cunoaște structura firului dumneavoastră de păr și care are experiență în alegerea nuanței potrivite cu trăsăturile voastre.

Îngrijirea bucală este o altă zonă a corpului căreia trebuie să-i acordați atenție. O respirație urât mirositoare incomodează oamenii cu care intrați în contact. Spălarea zilnică, de cel puțin 2 ori pe zi, este obligatorie. Folosiți gumă de mestecat, bomboane mentolate sau apă de gură pentru a preveni mirosul neplăcut al cavității bucale. Evitați să mâncați alimente care lasă un miros puternic pentru mai multe ore, precum usturoiul, ceapa, mezelurile sau anumite brânzeturi.

Spălatul mâinilor cât mai des pe parcursul unei zile este esențial pentru igiena personală. Obișnuiți-vă să vă spălați pe mâini de fiecare dată când folosiți toaleta sau atunci când intrați într-o casă. Este recomandat să folosiți șervețelele sau gelurile antibacteriene din comerț atunci când nu aveți posibilitatea de a folosi apa.

Mirosurile neplăcute persistente intră chiar și în piele, haine sau păr. Feriți-vă hainele de zona bucătăriei și a spațiilor neaerisite. Tutunul, mirosul de prăjeală, mirosurile de animale sau mirosul cauzat de nefolosirea îndelungată a hainelor sunt o sursă de inconfort pentru cei din jur. Spălați cu regularitate hainele și nu le amestecați cu cele abia spălate pe motiv că par curate, pentru că nu veți face decât să transferați bacteriile pe hainele igienizate.

Spălarea zilnică a picioarelor atunci când ajungem acasă și seara înainte de culcare întră în programul de îngrijire zilnică a unei persoane bine crescute. Nu vă urcați cu picioarele nespălate în pat. Aerisiți pantofii și păstrați-i la loc ferit de umezeală.

Igiena unei persoane se referă și la curățenia pe care o lasă în jur. Obișnuiți-vă să strângeți masa și să lăsați curățenie oriunde v-ați afla. Bacteriile adoră umezeala și mâncarea. Păstrați baia și bucătăria uscată și faceți curățenie cât mai des.

Nu uitați că Igiena este o datorie față de sine, dar și față de ceilalți. 



Alegeţi bunul simţ


Noi astăzi, suntem o ţară de oameni singuri. Atât de singuri, încât până şi nefericiţii nu sunt solidari între ei …

Îmi e greu, să văd oameni vlăguiţi şi dezamăgiţi de viaţă, în jurul meu.

Îmi e greu, în fiecare zi să văd comportamentul dezamăgitor al unor politicieni.

Îmi e greu, să văd cum unii năruiesc munca a generaţii întregi.

Îmi e greu, să văd oamenii care sunt lipsiţi de speranţă.

Îmi e greu, să lupt cu mediocritatea şi nesimţirea.

Cred că sunt momente în viaţă, în care e bine să alegi, să mergi înainte pe calea ta, să dai speranţă celor din jur, să oferi compasiune şi solidaritate celor din jurul tău, să ajuţi pe toţi cei care au nevoie de ajutor.

Cred că o societate poate fi mai bună, prin educaţie, prin devotament, solidaritate, compasiune şi implicare.

Toţi trebuie să se solidarizeze pentru înlăturarea cauzelor ce afectează negativ evoluţia societăţii în ansamblu.

SPER CĂ SUNTEM CU TOŢII PREGĂTIŢI SĂ FACEM ACEL GEST DE IMPLICARE, INDIFERENT DE ALEGERILE NOASTRE.

ALEGEŢI SPERANTA, ALEGEŢI BUNUL SIMŢ, ALEGEŢI SOLIDARITATEA, ALEGEŢI O GÂNDIRE CORECTĂ, ALEGEŢI EVOLUŢIA, ALEGEŢI OMUL BUN … 

Sunt vorbele prin care regretatul patriot Octavian Paler transmitea un mesaj-apel catre poporul român …

Astăzi, având în vedere situaţia socio-politico-economică a României, doresc reamintirea mesajului său, însă NU adresat DOAR opoziţiei sau puterii, NU adresat DOAR simpatizanţilor opoziţiei sau puterii, ci TUTUROR politicienilor şi TUTUROR cetăţenilorţării.

Niciodată nu am fost atât de divizaţi şi de învrăjbiţi unii împotriva altora ! Alegeţi bunul simţ …


Sursa: http://www.blog.wellcome.ro/alegeti-bunul-simt

CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ!

Autor: Dan Borbei


Când am plecat în lume, lăsând în urmă satul,
zicea bătrânul tată: să nu uiți niciodată,
cei șapte ani de-acasă!
Să nu-ți uiți rădăcina, să îngrijești tulpina,
ca ramul să cinstească iubirea și lumina!
Nu prea vorbea bătrânul, că era scumpă vorba,
dar îmi răsună vie și-acum din urmă slova.
Era model prin vremuri trimis de moșii lui,
să fie-n lumea asta un stâlp al satului ..

ʺCe-nseamnă veșnicia, l-am întrebat odată,
căci totul se dărâmă în liniștea ciudată,
cam tot din ce apare având aceeași soartă?ʺ
ʺVeșnicia, grăi bătrânul, tu vezi această floare
ce-ți dă a ei splendoare prin formă și culoare,
mireasmă preacurată venită de la Soare,
Iar printre-a ei petale broboane de lumină
culese-n zor cu grijă de magica albină.
Ce-o-ndeamnă pe albină să strângă din grădină
polenul cu nectarul trimis de unda lină, sublimă și divină?
În lumea asta strâmbă din noaptea pribegiei,
e dreaptă doar Lumina din clipa veșniciei,
eternă e iubirea și firea preacurată
care ne-o dă Bătrânul, ce-i bunul nostru Tată.
S-ascunde veșnicia în satul românesc,
în tot ce-i simplu-n lume, curat, dumnezeiesc,
înțelepciunea sacră primită cu iubirea,
e-aceeași veșnicie, adică .. nemurirea.ʺ

S-a dus de-atunci bătrânul, și-a împlinit destinul,
și a predat la altul iubirea și rubinul,
zâmbește dimineața în razele de Soare
și-adapă taina vieții în fiecare floare,
iar noaptea când s-așează luceferii la sfat
Bătrânul se coboară tiptil la noi în sat,
se plimbă-ncet pe coastă, ca-n vremile prunciei,
și ocrotește satul cu raza veșniciei ..

Cei șapte ani de-acasă mi-au fost reper în viață
și-i duc cu mine mândru că-s anii veșniciei,
înțelepciuni din satul străbun, de altădată,
ce poartă-n el misterul din jalea .. României.


Sursa: http://confluente.ro/dan_borbei_1446990052.html

Versuri Giulia - Bunul simt


Am descoperit ceva
Pierdut d-altcineva
Ceva uitat demult... 
Ce parea c-a fost dus de vant... 

Prin traditie lasat
Si'n case mari pastrat 
Un mare aliat
Bunul simt a cam fost uitat x2

Ref: E timpul prieteni
Sa facem ce'i bine
Viata'i frumoasa daca stii
Sa te comporti mereu atent
La intalniri raspunzi prezent
Tu bun simt sa darui
E timpul prieteni 
Sa ne cerem scuze
Chiar daca pentru inceput
O sa ne'amuze acest cuvant
E tare bine de stiut 
Cum bun simt sa darui 

Multumesc frumos sa spui 
Pentru orice.. oricui
Mereu sa'l folosim
Atunci cand lumii noi multumim
Este atat de simplu.. zau.. 
Priveste'n jurul tau 
Ce tare te'ai schimbat 
Bunul simt azi te'a ajutat x2

Ref: E timpul prieteni
Sa facem ce'i bine
Viata'i frumoasa daca stii
Sa te comporti mereu atent
La intalniri raspunzi prezent
Tu bun simt sa darui

E timpul prieteni 
Sa ne cerem scuze
Chiar daca pentru inceput
O sa ne'amuze acest cuvant
E tare bine de stiut 
Cum bun simt sa daruï x3

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 


Învăţaţi-vă copilul de mic despre politeţe şi bun simt

Se vorbea altadata, atunci cand un adult avea un comportament nepoliticos sau nepotrivit ca “nu avea cei 7 ani de acasa”. Aceasta formula sublinia importanta pe care o are educatia primita acasa, de la parinti, in primii ani ai copilariei; pentru ca, in orice familie, parintii sunt cei care ofera copilului primul set de reguli dupa care se deruleaza viata sociala, care il invata despre politete si bun simt.

Este un lucru de la sine inteles ca un parinte este primul care ii ofera copilului sau informatii despre cum trebuie procedat in diverse situatii sociale si este el insusi primul model pe care copilul il urmeaza. Parintele este primul educator si, chiar daca nu e perfect in aceasta calitate foarte dificila, setul de reguli invatate de la parinti sunt retinute si respectate de catre copil tot restul vietii sale, desigur, cu adaugirile si completarile pe care le va capata din sistemul de invatamant sau asimilate de unul singur.

De ce este important sa iti inveti copilul de mic despre politete si bun simt?


Educatia primita acasa in prima copilarie are deci o importanta deosebita si lucrurile invatate in acea perioada se transforma in valori respectate tot restul vietii. Parintele trebuie sa-si indrume copilul sa aleaga binele si adevarul, sa-l invete valoarea muncii si aprecierea ei, sa-i dea primele notiuni despre politete, bun simt, generozitate, onestitate, respect. Pas cu pas, copilul le va deprinde si le va aplica, sub atenta supraveghere a mamei si tatalui, deopotriva, pana cand ele vor deveni parte dintr-un comportament natural, sanatos, al adultului de mai tarziu.

Atentie mare!!! Ceea ce este invatat copilul ar trebui sa fie si reguli respectate de ambii parinti, altminteri efortul nu va avea rost; copilul nu are ce invata daca un parinte sau chiar amandoi incalca exact regulile pe care a fost indrumat sa le respecte el. Daca parintele minte sau insala, copilul nu va aprecia sinceritatea si adevarul, daca parintele va fi egoist, copilul n-are cum sa afle ce este aceea generozitate, daca parintele nu munceste sau nu ii apreciaza pe cei care muncesc, la fel va face si copilul, daca parintele se poarta urat cu cei din jur, copilul nu va invata ce e politetea si bunul simt. Indiferent ce ar face cel adult, trebuie sa aiba grija ca intre comportamentul lui si regulile impuse copilului sa nu fie o mare discordanta, pentru ca in felul acesta nu va avea loc nici un act educativ, ci dimpotriva, copilul va alege modelul pe care il are in fata, adica cel al parintelui sau.

Copil, Foto: cocukrehberi.net

Despre politete si despre bun simt copilul poate fi invatat de la varsta foarte mica, imediat ce a invatat sa vorbeasca. Usor, regula dupa regula, copilul va invata sa salute, sa multumeasca, sa nu foloseasca cuvinte nepotrivite, vulgare, sa-i respecte pe ceilalti, sa-i ajute, sa arate interes si apreciere pentru toti cei cu care vine in contact, sa manance frumos, sa nu deranjeze, sa nu loveasca pe nimeni, sa arate respect pentru parinti, bunici, pentru toti adultii, sa fie corecti si drepti cu toata lumea, toate conditiile care trebuie intrunite pentru a deprinde politetea si bunul simt.

Si, sa nu ne surprinda, vor fi copii isteti care vor intreba: “De ce? De ce trebuie sa fim politicosi?” Nu, sa nu raspundem: “Pentru ca asa trebuie! Pentru ca asa vreau eu!” Nu e raspunsul potrivit, corect. Copilul trebuie convins de necesitatea acceptarii si asumarii comportamentului politicos, in cadrul vietii sociale si familiale.

Trebuie sa i se explice ca aceste reguli, respectate de catre toti, impuse in mod egal tuturora, reprezinta un sistem de conventii care ajuta ca totul (familia, relatiile dintre oameni, societatea) sa functioneze bine, frumos si sanatos. Pe intelesul lui, sa i se arate si explice ca, indiferent de varsta, toti le-au invatat si le aplica, generatii dupa generatii, sa i se atraga atentia asupra incalcarii unora din aceste reguli pentru a remarca cat de urat si nepotrivit este comportamentul nepoliticos, cat de strident este atunci cand o cerinta este incalcata.

Mai vedem copii care tipa si-si lovesc parintii, copii si adulti care vorbesc urat, chiar injurand, oameni care nu multumesc atunci cand li se ofera ceva, mint, sunt egoisti si se comporta fara pic de bun simt, deranjand, lezand si provocand daune. Astfel de comportamente sunt ocazii de a demonstra copilului cat de blamat de restul oamenilor este individul care a gresit; prin ceea ce a facut, el singur s-a detasat si izolat, expunandu-se judecatii celor din jurul sau. Comunitatea condamna impolitetea si lipsa de bun simt, iar cei care nu respecta setul de valori sociale practicate de toti este marginalizat si criticat. A respecta aceste valori inseamna de fapt a te integra in viata sociala, a fi acceptat si iubit ca membru al comunitatii tale; nimeni nu traieste singur, asadar, trebuie facut efortul de a ne supune rigorilor impuse de societate. Acest aspect trebuie explicat copiilor atunci cand il pot intelege, pentru ca este cel mai bun raspuns la intrebarile lor.

Politetea este un cod care cuprinde multe reguli care variaza in functie de mediul social, de epoca, de indivizi. Dar oricare ar fi aceste reguli, la tara sau la oras, astazi sau acum o suta de ani, intr-o familie de profesori sau de muncitori, atunci cand cineva nu le respecta, se spune ca nu are bun simt. Bunul simt este o calitate mult pretuita care da o masura a valorii individuale; a spune ca cineva are bun simt este o apreciere care are in vedere si comportamentul individului, dar si insusiri precum bunatatea, altruismul, dragostea de adevar si dreptate.

Bunul simt inseamna si politete, dar si o exacta evaluare a situatiilor sociale, o “stiinta” care te conduce sa iei decizii corecte si sa emiti judecati valabile. Este o calitate care este deprinsa de la varstele copilariei si adolescentei, dar care trebuie imbunatatita si valorificata tot restul vietii.

A-i impune copilului tau sa aiba bun simt inseamna a-i recomanda si sa respecte regulile politetii, dar si sa aplice valorile umane unanim recunoscute, ca dragostea pentru adevar, moralitate, bine si frumos, inclinatii care reprezinta partea buna din fiecare dintre noi. A incuraja copiii sa-si dezvolte aceste calitati este un act educativ si formativ care va asigura o reusita sigura a acestei intreprinderi.

Politetea este cartea de vizita a oricarui individ. Daca este conforma standardelor stabilite de societate, asigura succesul si integrarea in comunitate si face individul constient de imaginea pe care o are in fata celorlalti si de meritele pe care le poseda, pentru ca atitudinea celor din jur se manifesta in functie de ele. Comportamentul politicos, bunul simt aratat in toate situatiile este ceva ce poate fi invatat inca din frageda copilarie, asigurand la maturitate cheia unei vieti placute, pline de reusite.

Sursa: http://familist.ro/de-ce-este-important-sa-iti-inveti-copilul-de-mic-despre-politete-si-bun-simt


Omenia

Autor: pr. prof. Dumitru Staniloae

Notiunea romaneasca a omeniei e tot asa de greu de definit ca si notiunea dorului. Ea nu e notiune livresca, si deci usor de definit cum este cea indicata de cuvantul german menschlichkeit, sau menschlich, sau de cel francez humain.

Cuvintele germane menschlichkeit, menschlich se apleaca spre ideea de mila, avand un sens apropiat de barmherzigkeit. Iar cuvantul francez humain are, de asemenea, aproape numai un inteles sentimental. Grecii nu au un derivat de la anthropos incarcat de bogatia de sensuri a cuvantului romanesc si nici slavii nu au un derivat de la celovek, care sa afirme echivalentul omeniei.

Numai poporul roman a creat de la om un derivat incarcat de tot idealul spre care trebuie sa tinda omul - numai poporul roman a vazut in om aceasta potenta de suprema calitate, care poate exista in lume. Este o mare idee despre om implicata in notiunea omeniei; in notiunea omenie e data omului o tinta pe care nu i-o da nici o conceptie filosofica si gandirea: nici unui popor.

Ubermensch al lui Nietzsche e ultima concluzie; a seniorului feudal nepasator la ceilalti oameni. Dar mai este acest Ubermensch "om"? Nu este el cu mult mai prejos de realitatea omului adevarat? Nietzsche ia in bataie de joc notiunea de om. Menschlich, all zu menschlich inseamna o fiinta umana demna de dispret, care se impaca cu toate formele de compromis si de slabiciune. Ubermensch inseamna cavalerul capabil de fapte mari, de acte mari, pentru a fi urmat de toti pe aceasta calc. Dar care e rostul acestor acte nu ni se spune. Se urmareste un fel de putere pentru putere.

Omenia romaneasca are multe sensuri; ea e prezenta in mod difuz intr-o multime de insusiri ale poporului.roman. E un nume general pentru toate relatiile cinstite, atente, sincere, intelegatoare, lipsite de ganduri de inselare a semenilor.

A fi "om de omenie" inseamna a fi om adevarat, a fi realizat adevaratele calitati de om. Omenia inseamna frana in calea tuturor pornirilor care coboara pe cineva de la treapta de om. Omenia e granita intre om si animalul inconstient sau fiara, inseamna a nu fi "porc de caine", adica obraznic ca un porc sau rau ca un caine, sau amandoua; inseamna a nu fi "lepra" de care oamenii trebuie sa se fereasca, pentru ca aduce o molima in viata lor.

"Un caine de om" indica pe cineva care nu mai e om sau care nu mai are din om decat capacitatea de a manifesta cu mai multa abilitate cruzimea cainelui. "Om de omenie" nu-i o insusire posibil de practicat in izolare, ci e o relatie cu ceilalti, e relatia normala a omului cu semenii sai. Omul nu e om decat in relatia normala cu semenii sai.

Omenia e contrarul individualismului, al nepasarii de ceilalti, e contrarul chiar al unui individualism prin care nu s-ar fi urmarit interese egoiste, ci simpla nepasare fata de ceilalti sau afirmarea de putere gratuita in stil nietzscheian. "Ma omenesc" fata de cineva inseamna ca ii acord atentiune si cinstire aceluia, ma feresc sa-l tratez intr-un mod grosolan, asa cum ar merita, poate.

Aceasta nu inseamna ca omenia trebuie sa fie lipsita de putere. Dimpotriva, celui ce vrea sa tina in frau egoismul sau chiar individualismul dornic de acte care uimesc, dar nu folosesc nimanui, i se cere o mare putere. Dar o si mai mare putere i se cere celui ce adauga la aceasta frana a egoismului sau a individualismului nepasator sau dornic de acte uimitoare, dar nefolositoare, efortul de a-si trai viata cu un folos pentru altii, in slujba altora.

Au fost si la noi unii care au depreciat notiunea romaneasca de omenie, pornind de la dispretuirea nietzscheiana a omului. Ei au vazut in omenie un fel de multumire cu existenta cenusie, umilita, un fel de cersire de mila si de iertare pentru faptul de a exista si de a incomoda in oarecare fel pe cineva. Sensul acesta minor al omeniei ei l-au dedus din expresii ca "un biet om de omenie", "oameni suntem".

Nu s-a remarcat insa ca atribuindu-se in mod gresit un caracter general expresiei "un biet om de omenie", s-a admis implicit ca a fi om de omenie inseamna a accepta situatia de "biet" om, deci cel ce vrea sa scape de aceasta situatie trebuie sa foloseasca metodele necinstite si exploatatoare ale neomeniei, prin care ceilalti au scapat de situatia de "bieti" oameni.

Dispretuindu-se "omenia" acestui biet om, nu s-a bagat de scama ca se adresa acestuia invitatia de a renunta la omenie, de a se folosi de aceleasi metode necinstite si talharesti ale celorlalti pentru a realiza un om superior, chipurile, omului de omenie.

Se pune deci intrebarea: in afara de alternativa "biet om de omenie" sau om necinstit nu mai exista, in conceptia poporului nostru, nici o alta posibilitate? Nu poate exista un om de omenie care sa nu fie un "biet" om in raport cu ceilalti?

Poporul nostru n-a generalizat expresia "biet om de omenie". Aceasta a folosit-o uneori numai pentru a stigmatiza un mediu care are ca rezultat ca un om de omenie trebuie sa se afle in situatia unui "biet" om. Faptul ca poporul nostru n-a generalizat insa aceasta expresie dovedeste ca in realitate exista oameni de omenie fara a fi bieti oameni, ca deci nu trebuie renuntat la omenie pentru a scapa de situatia unui "biet" om. Chiar in folosirea ei negeneralizata expresia "un biet om de omenie" cuprinde nu atat o nota de dispret pentru un om de omenie, cat o incriminare a unei nedrepte oranduiri sociale, care face posibil ca un om de omenie sa fie un "biet om".

Depinde apoi de cine foloseste expresia alegerea unuia dintre cele doua sensuriposibile ale ei. Un om cinstit o foloseste indignandu-sc pentru situatia de "biet om", in care e tinuta omenia cuiva; un imoral o foloseste cu o nota de dispret pentru acest "neajutorat" "biet om de omenie".

"Omenia" nclegata de starea de "biet om" a fost posibila mai ales in trecutul mai indepartat, cand in general majoritatea oamenilor din sat, daca nu toti, erau cinstiti. In timpul mai nou, inmultindu-se smecherii si inselatorii, cel ce refuza metodele acestea poate deveni usor un "biet om".

Dar aceasta ne arata si calea de iesire din aceasta situatie: sa luptam pentru a ridica din nou din punct de vedere moral nivelul general al societatii.

Era de egalizare sociala pe care o traim a redus distanta sociala si materiala dintre oameni, adica dintre oamenii care apar ca "bieti oameni" fata de altii, care nu sunt in aceasta situatie. Prin aceasta astazi e mai usor ca omenia sa nu mai tina pe cineva in situatia inferioara de "biet om", in comparatie cu altii, care sunt deasupra acestei stari prin neomenia lor.

In general, "a fi om de omenie" inseamna a si lupta pentru omenie, a lupta prin rusinarca si mustrarea celui care practica acte de neomenie; e o lupta care pentru a ramane lupta a omului de omenie trebuie sa fie bazata totdeauna pe exemplul personal. Caci omenia nu implica numaidecat o blandete pasiva, ci o blandete care, folosind si asprimea, isi arata la sfarsit iertarea pentru cel care a fost ajutat sa se elibereze din neomenie.

Omenia e un respect, o sfiala de om, o rusine de om de a fi necinstit cu el si cu toti, dar nu de.cei ce si-au intinat frumusetea umanitatii cu o murdarie morala. Pe acestia i-a dispretuit poporul nostru si i-a doborat fie prin lupta directa, ca in cazul lui Fat-Frumos, fie, cand nu s-a putut prin lupta deschisa, prin pacaleala care l-a privat pe individul lipsit de omenie de avantajele lui dobandite prin neomenie si l-a facut de rasul lumii.

Omenia ca respect de om se acopera in parte cu dreptatea, iar neomenia, cu nedreptatea. Dar cu o nedreptate care nu e identica totdeauna cu respectul legii date, caci si legea poate fi nedreapta, poate favoriza situatii avantajoase pentru unii si dezavantajoase pentru altii.

Prin omenie un om se comporta fata de alt om ca fata de un egal al sau in umanitate, ca fata de un participant la umanitatea sa proprie.

Dincolo de legi, raportul de omenie e un raport de la om la om, ca intre partasii aceleiasi umanitati nu intr-un mod strict separat, ci oarecum comun. De aceea, omul de omenie considera suferinta si jignirea semenului sau ca o suferinta si ca o jignire proprie, pentru ca atinge o umanitate care este si a lui.

Prin omenie, cel ce respecta pe altul respecta o umanitate pe care o poarta si el. "A se omeni" fata de altul, pe care prin aceasta "il omeneste", inseamna a-si descoperi si a respecta propria umanitate, descoperind-o si respectand-o pe a altuia, sau a se ridica la nivelul propriei umanitati, ridicand-o pe a altuia.

Manifestand omenia mea, dovedesc ca am descoperit pe celalalt in umanitatea lui; descoperind umanitatea altuia nu se poate sa nu ma ridic la umanitatea din mine. Printr-un singur act descopar umanitatea din amandoi. Este o singura umanitate in amandoi, desi e purtata de doua subiecte. Prin omenie ne-am descoperit comuniunea in umanitate.

In felul acesta nu poate deveni cineva om decat in masura in care descopera pe ceilalti oameni ca oameni si-i trateaza ca oameni. Sunt om in solidaritate cu ceilalti. incercand sa cobor pe altul de la treapta de om, ma cobor pe mine; ridicandu-l pe altul in constiinta si comportarea mea la starea de om, m-am ridicat pe mine. Realitatea "om" este astfel o realitate corelativa. Posibilitatea mea ca om e legata de grija de altii.

Daca dupa momentul unui act de neomenie a reactionat in mine umanitatea pe care o port, datorita unei suferinte provocate altuia, ma rusinez fata de umanitatea mea, rusinandu-ma fata de umanitatea lui, pentru ca in esenta umanitatea lui e umanitatea mea. Mi-e rusine ca n-am fost om, pentru ca netratandu-l pe celalalt ca om, degradandu-l pe el ca om, m-am degradat pe mine.

Mi-e rusine de un act prin care am jignit deodata umanitatea lui si umanitatea mea. Daca as exista numai eu, nu mi-ar fi rusine de degradarea umanitatii mele. Umanitatea e data in mai multe persoane, pentru ca in felul acesta sa pot simti rusine si fata de mine jignind pe altul; pot simti rusine pentru jignirea umanitatii mele, intrucat am jignit-o in persoana altuia.

Omenia este, astfel, o sensibilitate la umanitatea comuna, care nu se lasa usor si total inabusita, care reactioneaza, in primul rand, din mine. Umanitatea mea persista chiar daca ma silesc sa o inabus. Persista si reactioneaza la actele mele de inabusire a ei prin comportarea mea neomenoasa fata de altul. Omenia este sensibilizarea umanitatii din mine si descoperirea unitatii dintre ca si umanitatea celuilalt. Umanitatea fiind comuna diferitelor subiecte umane, isi afirma si isi activeaza unitatea prin sensibilitatea manifestata in relatia dintre subiectele care sunt purtatorii aceleiasi umanitati.

De aceea, "dreptatea" pe care o implica omenia este nu numai o stare de egalitate exterioara intre doua subiecte despartite, ci si o relatie sau o comunicare afectiva: intre purtatorii comuni si deci egali ai aceleiasi umanitati.

Poporul roman manifesta, prin sensibilitatea particulara la ceea ce se cheama omenie, o sensibilitate deosebita la comuniunea in umanitate. Umanitatea, in el si-a pastrat intr-un mod deosebit de accentuat sensibilitatea comunicanta, sensibilitatea ca mijloc de activare a unitatii sau a comunitatii umanitatii in subiectele diferite in care este ipostaziata.

Poporul roman, punand omenia ca sensibilitate a umanitatii la unitatea ei in varful valorilor imanente, a avut in ea nu numai izvorul tuturor valorilor, ci si garantia unitatii, si prin aceasta a pus un dig puternic in calea individualismului occidental, manifestat fie in reducerea comunitatii umane la treapta unei societati subordonate autoritatii externe a unei conduceri infailibile, fie prin acceptarea haosului de opinii, de ideologii si de tendinte contradictorii, cu incercarea de a pastra o oarecare unitate in planul politic, prin aritmetica democratiei.

Omenia reprezinta pentru poporul roman trezvia deosebita la umanitate si la comuniunea in umanitate; reprezinta activarea acestei comuniuni in umanitate; reprezinta constiinta umanitatii si a comunitatii in ca ca valoare suprema imanenta si criteriul oricarei valori. Dar aceasta inseamna ca in umanitate.si in comunitatea in ca este stravezie si eficace adancimea ultimei taine a existentei.

In sfiala de om, in respectul de om, in rusinea de a nu fi om, exprimate prin omenie, romanul resimte sfiala de taina sfanta a omului. Murdarirea morala, batjocorirea, tararea in noroiul moral a semenilor, atragerea lor la acte inconstiente si cinice inseamna golirea omului de tot ce e sfant in el. Omul acela e capabil de orice. Caci pentru el nu mai exista nimic demn de respect.

Expresia "oameni suntem" poate insemna, de fapt, o ingaduinta reciproca, condamnabila a unor greseli vrute sau nevrute, cand e folosita inainte de savarsirea acelor greseli. Dar cand este folosita dupa savarsirea lor, poate insemna si o intelegere care se abtine de la o implacabila condamnare a celui ce a gresit, chiar daca cel ce acorda aceasta intelegere n-a gresit in acelasi fel. In acest caz, expresia manifesta constiinta neputintei omului de a se mentine intr-o absoluta impecabilitate. Se manifesta si in aceasta o sensibilitate a comunitatii in umanitate cu celalalt.

Dar expresia "oameni suntem" are si o forma inversa: "doar suntem oameni", adica ai incredere in mine, caci sunt om, caci suntem oameni si de aceea "vorba-i vorba"'. "Om" in aceasta expresie inseamna fiinta cea mai vrednica de incredere.

Deci calitatea de om il obliga pe cineva. Altfel, cade din calitatea de om.

Cuvantul omului trebuie sa fie mijlocul de autoangajare neclintita. Oamenii sunt fiinte legate intre ele printr-o comunitate si intr-un respect reciproc nu numai prin simtire, ci si prin vointa. Numai respectand pe celalalt ca om sunt si cu om.

"Om" este o notiune corelativa: sunt om intrucat esti si tu om pentru mine, suntem oameni impreuna. Aceasta e o calitate data, dar si o inalta obligatie reciproca, cea mai inalta obligatie reciproca pentru a mentine sau actualiza calitatea celei mai inalte fiinte imanente, pe care o reprezentam fiecare si cu care avem de a face. Calitatea aceasta nu se mentine si nu se actualizeaza printr-o comportare molesita, ci printr-un efort continuu, care reprezinta cel mai incordat eroism moral; n-ai fost "om" cand n-ai sarit in apararea semenului tau, cu mari riscuri pentru interesele tale sau chiar cu primejduirea vietii tale.

Este evident ca a fi "om" include o larga gama de stari si de comportari, de la intelegerea afectuoasa a greutatilor si chiar a greselilor semenului, pana la cea mai lucida intuire si severa implinire a indatoririlor morale fata de acela.

"A fi om la locul lui" exprima mai mult aceasta severitate fata de sine insusi in implinirea indatoririlor fata de semenul propriu sau fata de colectivitatea din care face parte. Aceasta persista in calitatea de om, nu cade din ea. Rezulta ca nu c un lucru usor a fi "om". Acelasi inteles, cu accentuarea unei note de curaj, e cuprins in expresia "cutare a fost om odata", adica a pus in relief accentuat umanitatea lui, cum nu se prea intampla la tot pasul.

In raport cu aceste ultime expresii, s-ar parea ca "omenia" pune mai mult in relief nota sentimentala a umanitatii, respectul si blandetea fata de altul, cu ferirea de a face rau, de a nedreptati pe altul, cata vreme "neomenia" ar exprima in ea insasi "cruzimea", desconsiderarea, calcarea in picioare a celorlalti.

Dar avand in vedere ca pentru respectul, intelegerea, menajarea afectuoasa a altuia e necesara o infranare a egoismului propriu, omenia include si o nota de eroism moral. Totusi, se poate conchide ca ceea ce se accentueaza in mod deosebit prin "omenie" e nota afectiva, pe cand in expresiile "om la locul lui", "a fi om odata", se accentueaza mai mult constiinta severa a propriei datorii fata de altii. Insa ultimele expresii implica si intelesul celei dintai, precum si viceversa.

Se poate spune deci ca prin valoarea imanenta suprema pe care poporul roman o acorda "omeniei" si "omului", el manifesta umanismul sau profund si prezent in toate starile sale sufletesti si in toate atitudinile sale, am zice in toata fiinta sa.

E un umanism prin care cunoaste si recunoaste intelectual si afectiv valoarea omului ca cea mai inalta valoare imanenta si se angajeaza cu sever eroism moral in respectarea si promovarea ei. E capacitatea intuitiei lucide si afective a acestei valori, ceea ce-i mai mult un program intelectual si moral.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/omenia-70255.html