Bunul Simt la taximetristi

Anamaria: „De la taximetristi ma astept la respect, bun-simt, cat mai putine comentarii inutile…”

Adăugat de Loredana pe 22 octombrie 2012 în Interviuri

Interviul de azi este cu o domnisoara plina de emotii, sensibila si foarte vesela. Iubeste muzica, moda si este pasionata de PR & communication. Crede ca intr-o zi Romania va deveni o tara mai curata, de aceea se implica in proiectul „Let’s Do It, Romania„. Numele ei este Anamaria Hancu, iar daca doriti s-o cunoasteti mai bine, va recomandam cu placere sa rasfoiti blogul ei – www.anamariahancu.com. Insa, pana atunci, nu uitati ca aveti un interviu de citit. Enjoy!

1. Cat de des mergi cu taxiul?

De fiecare data cand ies din casa si am drumuri prin oras si mai ales in locuri in care nu am fost niciodata, merg cu taxi-ul. Uneori de 3-4 ori pe zi, alteori de 2 ori. Se intampla insa si sa iau metroul daca e traficul prea aglomerat sau daca am chef de metrou.

2. Comanda la taxi o faci prin telefon sau online?

De cele mai multe ori, fac comanda online, insa in anumite situatii, sun. Mai rar, ce-i drept.

3. Ce astepti de la taxiuri? Dar de la taximetristi?

Taxiurile sa fie curate, sa nu ma inece fumul de tigara sau alte mirosuri si sa arate decent.

De la taximetristi ma astept la respect, bun-simt, cat mai putine comentarii inutile referitoare la adresa la care trebuie sa ajung sau la faptul ca nu stiu sa ii explic cum se ajunge acolo sau discutii si negocieri penibile despre suma de bani pe care ar trebui sa i-o dau sa ma duca in locul x.

4. Crezi ca drumurile cu taxiurile sunt o aventura?

Nu mi se intampla prea des sa am parte de aventuri cu taxiul si sper sa le evit si pe viitor:)

5. Ai avut vreo experienta ciudata/funny atunci cand ai mers cu taxi?

In general, mie nu imi plac negocierile, deci din start, ma super enerveaza discutiile despre locul in care trebuie sa ma duca si banii pe care eu ar trebui sa ii dau “ca sa fie toata lumea multumita”.

Cea mai ciudata situatie cu taxi-ul a fost una care s-a incheiat fericit pentru mine. Aveam multe bagaje, era intuneric in taxi, eram obosita si cam neatenta si am uitat in taxi geanta cu laptopul. Dupa ce masina a plecat, la vreo 30 de secunde – 1 minut, mi-am dat seama ca nu am laptopul, am iesit pe strada, masina nu mai era, am sunat la firma de taxi de la care credeam eu ca era masina (de fapt, gresisem), am luat un alt taxi si m-am intors la locul de unde luasem taxi-ul si in 3 minute, a ajuns taximetristul cu laptopul meu in spate. El nu il observase si in masina avusese doi clienti englezi.

6. Fata de Romania, cum sunt taximetristii in alte tari? Exista vreo diferenta?

Nu imi plac generalizarile. Sunt sigura ca avem si noi taximetristi de bun-simt si decenti, de altfel, am intalnit destui, la fel cum cred ca si in alte tari, mai sunt cazuri nefericite.

7. Cum comentezi  incidentul nefericit în urma căruia o studentă japoneză şi-a pierdut viata?

Nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca s-a ajuns la asa ceva si cum niste detalii mici, dar importante, ar fi evitat un astfel de incident oribil. Tot sper sa aud cat mai putine astfel de situatii, e trist …

8. Ti s-a intamplat vreodata sa fii pacalita de vreun taximetrist?

De el in sine nu, eu nu am fost atenta ca m-am urcat intr-o masina cu 3,5 lei/km. E adevarat insa ca nici el nu m-a atentionat cum fac altii.

9. Stii de ce majoritatea taxiurilor au culoarea galbena? Ti-ar dori alta culoare sau nu te deranjeaza?

Nu stiu concret, dar probabil sa fie usor recognoscibile. Nu ma deranjeaza in mod deosebit, mai ales ca m-am obisnuit asa.

10. Taxi sau bicicleta?

Mi-ar placea sa pot sa spun bicicleta, insa spre rusinea mea, inca nu stiu sa merg pe bicicleta.

Deocamdata, inca taxi.

11. In final, ce “porunca” ai pentru taximetristi?

Sa se respecte pe ei insisi pentru ca si oamenii sa le respecte meseria. Se plang adesea ca oamenii ii trateaza dispretuitor…Poate ar trebui sa se intrebe si de ce .

 Sursa: http://www.taximetre.ro/de-la-taximetristi-ma-astept-la-respect-bun-simt-cat-mai-putine-comentarii-inutile/

Trei reguli de bun simt la cinema

13 Iunie 2013 Vasile Manu

Saptamana trecuta in cadrul celei de-a 12-a editii a TIFF, festivalul de film care mi-a ajuns la suflet, mi-am petrecut dupa amiezile si serile prin salile de cinema, drept urmare n-am putut sa nu dau peste oameni certati cu bunul simt. Motiv pentru care n-am putut sa nu incropesc o lista de trei reguli esentiale, de bun simt, destinate celor care frecventeaza salile de cinema.

1. Telefonul pe silentios INAINTE de a intra la film – asta e poate cea mai importanta regula inainte de a intra intr-o sala de cinema. Nu astepta sa-ti sune telefonul in timpul filmului ca sa-l pui pe silent, inchide-l inainte sa inceapa filmul. Nu inteleg cum de unii uita sa-l opreasca si-si aduc aminte de asta abia pe la jumatatea filmului.

2. Pastreaza-ti ideile despre film pentru cand iesi din sala – nu mi te apuca si povesti in timpul filmului cu prietenul sau prietena cu care ai venit, ca n-am venit la cinema sa te ascult pe tine. Daca nu esti capabil sa-ti pastrezi ideile pana la final si stai prost cu memoria, ia-ti o foaie si-un pix cu tine si noteaza-ti. Daca ai impresia ca nu se aude ce vorbesti, desi o faci in soapte, imi pare rau ca te dezamagesc, se aude. Si asta poate fi deranjat pentru cei din jurul tau. Uita-te la film ca de-aia ai venit la cinema, nu sa stai la povesti. Think about it.

3. Evita sa fosnesti punga de chipsuri – Nu zice nimeni sa nu-ti iei o punga de chipsuri cu tine la film, desi n-am inteles de ce naiba ai vinde chipsuri la film cand exista sfantul popcorn, dar fa in asa fel incat sa nu afle toata sala ca tu mananci chipsuri. Serios, e deranjant.

Sunt trei reguli de bun simt. Cele mai importante. De care toata lumea ar trebui sa se lipeasca.

Sursa: http://vasilemanu.ro/trei-reguli-de-bun-simt-la-cinema/

Scrisoare deschisă noii conduceri a comunei Icuşeşti

de Raclău Remus Constantin
 
     Distinse salutări şi calde felicitări noii echipe care va conduce destinele Comunei Icuşeşti în următorii N x 4 ani, personal proaspătului Domn Primar Roşu Săbărel şi întregii comuni pentru alegerea făcută !...

     Oricare au fost motivele care au stat la baza sancţionării prin ne votare a vechii conduceri şi cele care au determinat alegerea alteia noi, va trebui să se înţeleagă de către toată lumea că vremea confruntării s-a încheiat, rivalităţile şi antipatiile trebuiesc înlocuite în mod firesc şi inteligent cu bunul simţ al spiritului de echipă, care va trebui să ne facă pe toţi să stăm strâns uniţi în jurul noilor aleşi, întrucât forţa unei comuni sta în spiritul ei de unitate. 

     NU UITAŢI că ÎN PRIMUL RÂND SUNTEŢI FII AI ACESTEI COMUNI ŞI ABIA MAI PE URMĂ (în cele mai din urmă) SUNTEŢI MEMBRI AI UNUI PARTID POLITIC. Între ordinele de sus şi susţinerea de jos, nu pregetaţi nici o clipă să apăraţi întotdeauna interesele celor care v-au acordat încrederea şi cinstea de a-i reprezenta şi de a-i conduce.

     Şi odată aleşi, nu uitaţi să-i consultaţi permanent pe cei din rândul cărora v-aţi ridicat şi care v-au sprijinit intru aceasta. Sfătuiţi-vă permanent cu înţelepţii satului, fie ei tineri, bătrâni, intelectuali sau simpli muncitori ori ţărani, chiar şi atunci (şi mai ales atunci) când au păreri contrare cu ale dumneavoastră: ascultaţi-le argumentele şi îndemnaţi-i să vă prezinte alternativele; astfel îi veţi stimula să nu facă opoziţie de dragul opoziţiei (distructivă) – fără nici un rost şi fără de folos, ci o opoziţie inteligenta, constructivă şi benefică, din care veţi ieşi mereu învingători cu toţii – întreaga comună şi întreaga ei suflare.

     Critici există şi vor exista oricând, oriunde şi în orişice privinţă. Nu le ignoraţi. Priviţi-le ca pe o oportunitate de a vă confrunta propriile idei cu ideile celorlalţi oameni care gândesc şi ei în felul lor la beneficiul comunităţii. Cereţi-le întotdeauna să vă spună cine are de câştigat din aplicarea ideilor lor şi ce au de pierdut dacă se vor aplica ideile dumneavoastră. Îi veţi obliga astfel să fie sinceri şi să dea cărţile pe faţă. Dacă se va evidenţia un interes comun pe care l-aţi pierdut din vedere, ţineţi cont de el şi dezbateţi-l în şedinţele de consiliu; dacă se va demonstra că criticile au la bază interese private oculte, atunci daţi-le pe faţă şi ajutaţi-vă de oamenii majorităţii pentru a-i face să tacă pentru totdeauna.

     Şi iar va mai îndemn să nu uitaţi că rufele se spală în familie: discutaţi şi confruntaţi-vă în argumente acasă – în sălile de şedinţe ale Primăriei, luaţi cele mai înţelepte hotărâri - şi odată adoptate prin vot democratic şi cinstit, încetaţi orice discuţii care ar putea submina hotărârea majorităţii în privinţa acestora şi prezentaţi-vă astfel proiectele în faţa autorităţilor judeţene, care vor trebui să vi le finanţeze: uniţi, hotărâţi şi puternici!...

     Uniţi-vă vocile într-un cor puternic şi faceţi-vă astfel simţită voinţa şi determinarea concretizate în deciziile voastre, în tot ceea ce veţi hotărâ că va fi bine să faceţi, în interesul întregii comuni şi a tuturor cetăţenilor ei.

     Încă o dată felicitări tuturor şi mult succes!

Cu deosebită stimă si profund respect,
                                                                    Remus Constantin Raclău - nepot al Comunei Icuşeşti !

Vaca este vacă, oameni buni! Ca şi noi!

Autor: Nicolae R Dărămuş                                                                           06 Ian 2012 - 21:00



Atunci cand, intamplator, se uita la o vaca, majoritatea oamenilor – barbati si femei – vad doar ugerul. Isi atintesc privirea asupra lui si, daca ugerul e mare, rotund, greu, glasul individului dobandeste o gravitate admirativa, iar in privire ii joaca un zambet de cunoscator, brusc avantajat, ca specie beneficiara. Nu putini sunt cei care, zarind animalul, isi plimba ochii asupra pulpelor, soldurilor, cefei lui si, in functie de rotunjimile si volumul acestora, vocea si pupilele omenesti saliveaza analitic, intuind 'carcasa'.

Mi-a fost dat sa intalnesc si indivizi evoluati, sariti peste nivelul pantecului, adevarati esteti si experti in armonia culorilor, care isi inchipuiau pielea vacii asezata 'covor' langa pat, intr-o camera cu aspect rustic. In ciuda marimii, miscarii, rasuflarii, neas­tamparului cozii si a imensilor sai ochi, vaca e invizibila. Pur si simplu nu exista. In locul sau se afla un viu galantar ambulant din care, la sangerosul moment potrivit, isi poate lua fiecare ce vrea, dupa pofte.

Nu putini sunt barbatii care, zarind o femeie, o 'dezbraca din priviri? Bustul, talia, si fesele acesteia devin pentru ei marfuri menite satisfacerii altor pofte. De regula, asta se intampla daca 'doamna' s-a ingrijit sa isi scoata in evidenta, mai subtil sau mai vulgar, pomenitele detalii anatomice. Straniu este insa faptul ca, desi prin purtari ea face totul spre a atrage atentia asupra propriilor nuri, este indignata daca faptura sa nu este perceputa in intreaga sa complexitate. 'Sunt om!' – pare sa strige fiinta prin toti porii, si revolta imbraca forme variate, de la imbufnare si tafna la isteria manifestarilor stradale feministe. Publicul insa e orb si pace: nu vrea sa observe si sa recunoasca, o data pentru totdeauna, spiritul dindaratul formelor. Dupa vaca, certamente, femeia e urmatoarea victima a societatii.

La fel de numeroase sunt si femeile care, cunoscand un barbat, il prefera insa 'imbracat' in cat mai multe, de la costumul de firma si automobilul scump la vila si iahtul din port. Si in acest caz, desi masculul face totul spre a-si expune atractiile, la o adica el este la fel de nemultumit de reducerea fiintei sale la desertaciunile esentiale aflate in proprietate. In fel si chip striga si el 'Sunt om!', contul bancar asigurand vizibilitatea indignarii. Iar opinia publica se arata si de asta data la fel de oarba dinaintea pretinselor virtuti. Fara drept de tagada, dupa vaca si femeie, barbatul este a treia victima a obtuzitatii sociale.

Pana una-alta, in privinta femeilor si a barbatilor, experienta si informatia personala – intr-un cuvant, viata – mi-au furnizat destule argumente despre cugetul aflat indaratul formelor omenesti posedate. Fie ele anatomice, fie marfuri. Gratie drepturilor si libertatilor omului, limbajul speciei bipede a devenit prea expli­cit si strident spre a mai reusi sa mascheze nimicul. Dimpotriva, nici experienta personala si nici informatia – inclusiv cea stiintifica – nu mi-au adus destule argumente spre a sti precis ce se afla indaratul formelor vacii. Si trebuie sa recunosc deschis ca nici macar cu porcii nu sunt clarificat, ca sa nu mai vorbesc despre arbori si despre pesti, care nu spun nimic nici daca sunt ucisi cu bestiali­tate.

Nu stiu cati oameni mai au sansa de a intra iarna intr-un grajd cu vite. Nu intr-unul mare, industrial, ci intr-un grajd taranesc, mic – anume facut asa, pentru ca animalele sa isi tina de cald. Copil fiind, in vacantele de la tara, am trait mi­nunea de acolo. In semiintunericul incaperii cu doua vaci sau langa ieslea unde adasta perechea de boi, am simtit prima data forta blanda a vietii. Veneam din ger si aerul cald, iradiat de imensele trupuri, ma inconjura prietenos.

Lumea disparea. Rasuflarile ample, sonore si fosnetul fanului smuls din iesle in rastimpuri conturau linistea. Imi purtam mana peste fruntile cu blana moale si creata, spre baza coarnelor, unde prindeam a scarpina. Mi se parea ca se bucura. Mana cobora iar peste frunte, o limba fierbinte si aspra mi-o prindea scurt si, in raza strecurata prin ferestruica, le intalneam ochii: un abis negru si luminos. Nu-mi mai venea sa plec si nu stiam de ce. Mult mai tarziu, amintindu-mi starea, aveam sa inteleg ca adevarata pace nu e lipsa razboiului cu arme, ci impacarea.

La anii aceia o descoperisem nu numai langa iesle, ci si atunci cand vitele trageau la jug. Eu nu o mai aveam, fiindca omul care mana boii strica totul. Imaginea acelor colosi roscati, incordandu-si grumazul si pieptul 'punandu-se si in genunchi' spre a scoate carul cu lemne din ochiurile de namol adanci pana la osii, mi-a fost printre cele mai tari amintiri. Impreuna cu pleasna biciului pe spinarile ude. Mai apoi, scapat de necaz, omul exclamase: 'Vazut-ai ce boi tari am?'. Impacati, boii paseau alaturi, iar eu nu intelegeam defel mandria lui. Iar in jocurile de pe ulita, cand se ivea prilejul, tineam sa fiu, dupa situatie, calul, ursul. Omul, niciodata. De aceea acum, pesemne, imi este imposibil sa vad un uger si o fleica ambulante in locul unei vaci.

Limpezirea privirii trebuie incercata. La inceput, chiar pe o vaca, pe un arbore. Dupa prima reusita, drumul luminii e fara de intoarcere. Si, intr-un tarziu, va aparea si omul. Si va fi vazut.

Sursa: http://jurnalul.ro/editorial/vaca-este-vaca-oameni-buni-ca-si-noi-600767.html