In mod cert, asa cum exista bun simt si simtire, asa exista si reversul acestora. Altfel, nu s-ar fi inventat cuvinte noi, in oglinda celor de buna cuviinta.
Una este sa citesti codul bunelor maniere, sa iti educi iesirile in lume, cu totul altceva este sa fii ghidat de bun simt in actiunile tale. Consider bunul simt ca pe un resort interior care da culoare, care ajusteaza si intampla lucrurile, care ne da certitudinea binelui, frumosului, crestinescului in relatiile cu ceilalti, in respectul pe care il avem pentru diversitate, sa nu depasim limitele, sa fim cinstiti, omenosi, sa ne pese etc.
Acum facem cursuri si nu pot sa nu observ ca mare parte dintre cursurile de leadership, dincolo de “tehnicalitati” sunt despre bun simt. Sa spui “multumesc”, sa il asculti pe celalalt, sa respecti diversitatea de opinii, sa spui buna ziua (by the way, am avut un lider – ma rog, nu pot sa ii spun lider -, un om pus pe un scaun care astepta ca ceilalti sa ii spuna buna ziua desi taia departamentul), sa ne pese de oameni, despre masura si echilibru etc. Si nu numai cursurile de leadership trateaza bunul simt, multe altele.
Sunt multe vorbe de duh in toate culturile lumii care fac referire la bun simt. Multe si de pe la noi. A da cinstea pe rusine, A nu-ti cunoaste lungul nasului, A uita de unde ai plecat, A sta in banca ta, A fi domn e o-ntamplare, a fi om e lucru mare, A te intinde cat ti-e plapuma, A vedea paiul din ochii altuia,Buna ziua caciula, ca stapanul n-are gura, Sa iti plezneasca obrazul de rusine; Bunul simt e geniul umanitatii (Goethe); Bunul simt inseamna talentul de a vedea lucrurile asa cum sunt si de a face lucrurile asa cum ar trebui facute (C.E. Stowe), Bunul simt este insusirea, puterea de a judeca bine si de a distinge ce-i adevarat de ce este fals (Descartes) etc.
Bunul simt nu are de-a face cu contul din banca, cu cuvintele pompoase, cu pozitia ocupata intr-o firma, la o masa, cu numarul de camera din locuinta, cu destinatiile exotice de vacante… Bunul simt il ai sau nu si nu este conditionat de cele mentionate mai devreme.
Ma surprinde cand sunt surprinsa cand ma intalnesc cu bun simtul. Poate pentru ca a devenit rar, poate pentru ca iti spui ca e firesc sa se intample absolut orice din momentul in care ai iesit din casa. Pentru ca nu exista reciprocitate, ajungi sa iti ajustezi bunul simt dupa situatie: “esti om cu mine, sunt om cu tine”. Pentru ca te gandesti la ridicol, pentru ca vrei sa faci parte dintr-un grup, pentru ca agresivitatea si competitia sunt legitimate in societatea actuala, pentru ca vrei sa demonstrezi, pentru ca te agati de iluzii, pentru ca totul a devenit troc, ma rog… traim intr-o societate consumista … poate asa indesam bunul simt in negura unor vremuri care nu isi mai gasesc nici un fel de ecou in lumea in care traim. Nu sunt pregatita sa spun – asa cum deseori aud – „bunul simt? Nu mai exista asa ceva”. Oare o sa ajungem sa inseram acest tag la capitolul crestinism? Adica sa il ducem intr-o zona pe care o indepartam de cotidianul nostru? Nu stiu… Tu ce crezi?
(Saru’ mana mama, tata si bunici pentru ce am capatat de la acasa mea! – asta pentru ca maine e si Ziua Mamelor, eveniment mult pregatit si petrecut cand eram copil)
Sursa: http://www.hrnouveau.ro/despre-bun-simt/
Note Blog "Nostalgie despre bunul simt":
* Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere!
Cu stimă - Remus Constantin Raclău
* Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi.
- Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu