Democratia teoretica, practica sau cea a bunului simt ?

Democratia teoretica... Democratia practica sau .... Democratia bunului simt.... Pe care dintre ele le doresc popoarele lumii? Sau, le doresc pe toate?

Autor:    Adrian Cosereanu

Nu exista sistem politic sa nu se mindreasca cu democratia pe care a promovat-o, o promoveaza si se angjeaza sa o promoveze in continuare. Nu conteaza ce grupare politica este, ca este de extrema dreapta, de dreapta, de centru, de stinga sau de extrema stinga, ei au in vedere "democratia" teoretica.

Cind vine vorba de punerea ei in practica, apar problemele si incep decalaje care ii fac pe oameni sa inteleaga faptul ca de aceasta democratie nu pot beneficia decit unii iar ceilalti trebuie sa mai astepte, pentru ca le va veni si lor rindul sa guste din acest pahar al democratiei.

Problema cea mai mare, apare cind este vorba de un alt fel de democratie si anume cea a bunului simt, care odata avuta in vedere ar putea duce la o definitie completa a democratie si chiar punerea ei in practica.

Citesc ziarele si revistele din vest, dar si din Romania, cu interviuri luate la fel de fel de dibaci in ale democratiei si incep sa vad cit de putin stiu despre aceasta democratie.

Ma duc din nou la dictionar si la cuvintul grec din care provine si mi se pare foarte simplu de inteles, dupa care ma uit din nou la televizor sau citesc cite ceva despre promotori vocali ai democratiei si incep sa devin din ce in ce mai confuz.

Ieri, am citit pe ziare.com un articol scris de un roman din Franta, Prof. Univ. dr. Adrian Staii din Grenoble si am ramas uimit sa vad ca imediat dupa acest eveniment tragic din Franta, democratia are alta definitiei si este altfel tratata de stimatul profesor, pentru care am tot respectul, de altfel..

http://www.ziare.com/international/atentat-paris/libertatea-si-riscurile-ei-1342784

Profesorul, ca si multi altii, au vazut un atentat la democratie, aceste acte incalificabile si inumane al celor patru arabi, in plin Paris, care au lasat in urma 17 morti si tot atitea familii indurate si un oras in teama.

Dar, ma intrebam daca a existat democratie, inainte de acest act si daca se cauta restabilirea ei sau solidificarea ei, in societatea capitalista franceza sau nu a existat si urmeaza sa fie construita, pentru ca atentatele au facut din ea o necesitate stringenta.

A fost democratie in Franta inainte de aceste ultime atentate? Greu de spus. Am spune ca a fost, daca ne luam dupa profesorul roman care vede atentatele ca o actiune impotriva democratiei. Dar daca luam in calcul interviului cu el si punctele lui de vedere, se pare nu numai ca nu a fost, dar a fost un sorogat de democratie care a deformat mentalitatile oamenilor referitor la relatiile dintre ei, la relatiile lor cu autoritatile si la realtiile interetnice si religioase din societatea franceza.

Domnule profesor, asistam de mai mult timp la un atentat la democratia bunului simt, o democratie pe care capitalismul nu o va avea in vedere decit declarativ si nu va explica oamenilor ca de la ea se pleaca cu toate realizarile sau nerealizarile.

Profesorul si cei care arata cu degetul la patru arabi turmentati de presiunea unor servicii secrete, sub egida carora au actionat, trebuie sa inteleaga faptul ca intreaga redactie a Charlie Hebdo este si trebuie sa fie implicata si responsabila in procesul democratiei bunului simt, trebuie sa inteleaga faptul ca democratia nu se poate delimita de respect.

Fara respect nu exista democratie, nu are cum sa existe si sistemul capitalist ne-o dovedeste zilnic si nimeni nu are nici un dubiu asupra sfidarii, arogantei si ignorantei celor bogati si imbogatiti peste noapte la adresa celor care muncesc zilnic cu speranta ca au unde sa puna 

capul pe o perna si sa manince ceva.

Profesorul ca si cei din Piata Nationala ii vede vinovati pe arabi si sint de acord cu acesti oameni care au fost martorii unor scene de cosmar. Mai departe, vede vinonat extremismul, de care voi vorbii in articolul urmator, dar nu spune cine a fost extremist sau citi extremisti au fost, pentru ca se refera numai la arabi si credinta lor.

Dar draga profesore, cind tu ma injuri de mama, eu vin la tine si te rog sa nu ma mai injuri pentru ca mama a murit si tin mult la memoria ei. Dupa care ma injuri din nou, chiar daca eu am impresia ca ai inteles in prima faza.

Eu incep sa imi iau masuri de precautie si sa te evit, dar tu ma cauti si ma mai injuri si a treia oara si eu incep sa fac afirmatii ca putem intra in conflict, dar nu te injur de mama, pentru ca imi inchipui ca asa cum cinstesc eu memoria ei, asa se intimpla si in cazul tau.

In final ma injuri din nou si ma gindesc ca a venit vremea in care ratiunea si discutiile incep sa nu mai aiba rost si forta trebuie sa inlocuiasca ratiunea. …

Asta este democratie, draga profesore? Este democratie, atunci cind eu iti spun ca tin mult la cineva si tu repetat injuri persoana respectiva? Este democratie cind sti ca ma dor injuraturile tale si proferezi altele si mai denigratoare si mai multe? Este democratie, atunci cind nu te opresti din injuraturi si ma lasi cu o singura solutie, dar tu sti ca esti aparat de un aparat de securitate care adora sa ma injuri?

Asta este ceea ce lipseste profesore, DEMOCRATIA BUNULUI SIMT, care se aplica preferential si cu dublu standard in vest, in societatile capitaliste. Acesti “cartoon-isti” au desenat benzi cu imagini denigratoare ale Profetului, asa cum o fac si cu liderii lor politici, din tarile dezvoltate si cu multi altii, dar cu ani in urma, au fost “rugati” prin manifestatii de strada si interventii ale liderilor lor religiosi si in final prin atacul unei ambasade, sa nu mai faca acest lucru pentru ca el deranjeaza un segment de pste 1,5 miliarde de oameni.

Dar perceperea vestului a fost ca trebuie sa accelereze procesul de denigrare si sa redacteze alte reviste si sa deseneze alte caricaturi si mai infame in viziunea musulmanilor.

De ce au facut-o? Pentru ca nu a existat Democratia Bunului Simt, pentru ca nu au dorit-o nici ei si nici stapinii lor care ii puneau sa deseneze si care acum le-a pus un semn pe piept, “Je suis Charlie”.

Este o mindrie sa fi Charlie? Este o mindrie ca cineva sa te roage sa nu il jignesti si tu sa o faci in continuare si chiar sa o amplifici?

Este dovada democratiei de bun simt, sa jignesti pe cineva cu, care ai avut o relatie buna, pina sa desenezi aceste maimutareli care sa aiba ca protagonist pe Profet? Asta este democratia vestului!

Evident ca nu exista nici o lege in vest, care sa prevada ca bunul simt este primul pas catre democratie, ba din contra, in occident, primul pas spre democratie este banul, facut prin specularea naturii umane, prin sfidare, aroganta si lipsa de interes fata de cel de linga tine, pentru ca acolo unde apare banul, nu se mai poate pune problema de compasiune.

Deci, vezi tu profesore de unde pleaca totul si ce proces devastator a fost necesar pentru a se face bani? Au fost necesare caricature cu Profetul, pentru ca sumele in buzunarele unora sa creasca exponential, iar altii sa profite de o razmerita controlata….

Ce mare pierdere ar fi ca de mine, Charlie Hebdo sa isi inceteze activitatea, cei din redactie isi vor gasii rapid de lucru, pentru ca sint experimentati, iar cladirea sa fie una de intilniri si informari interetnice, un centru multicultural de rezonanta internationala.

Iar tot de miine, sa se renunte la caricaturi cu Profetul si sa fie satirizati numai acceia care accepta, pentru ca in vest consensul este una din principalele pietre grele ale oricarui process.

Citi bani s-ar pierde daca am face una semenea pas pe calea Democratiei Bunului Simt?

Cite vieti ar fi mult mai in siguranta, incepind de mine?

Citi musulmani si crestini si-ar da mina real si nu perfid cum o faceau la demonstratia de la Paris?

Citi lideri religiosi ar fi fortati sa aduca ceva nou in orizontul lor si sa impuna un respect al enoriasilor lor fata de alte confesiuni religioase? Cine ar pierde si cine ar cistiga?

Pai, ar cistiga acei oameni minunati care erau in piata cu copiii in carucioare si care doreau din toata inima sa isi trimita copiii la scoala in siguranta, sa se salute cu vecinul musulman si sa manince impreuna o Baclava in fata garajului si chiar sa bea un vin sau un suc, in respect unul fata de altul.

Pai, ar pierde Mossad-ul, CIA, MI5, Interpolul, Serviciile Secrete Franceze si alte servicii secrete care au dezbinat societatea franceza si societatea umana vestica in general, pentru a controla irationalul din noi, pentru a face ca starea conflictuala sa fie una normala, din care ne pot dirija gindurile, trairile si viata sociala…

Hai sa incercam cu primul pas si anume cu democratia bunului simt, pe care ar trebui sa il avem si sa vedem ce iese si cine vrea sa dovedeasca ca intelege aceasta lectie…

Sursa: http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=1527:democratia-teoretica-democratia-practica-si-democratia-bunului-simt-pe-care-dintre-ele-le-doresc-popoarele-lumii-saule-doresc-pe-toate-&catid=1:latest-news&Itemid=50

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt":

* Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere!

 Cu stimă - Remus Constantin Raclău

 * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi.

 - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"