Cunoastem cu totii povestile copilariei ce incepeau, inevitabil, cu “a fost odata…”. Asa incep si randurile de fata cu “a fost odata bun simt si politete”. Cu certitudine, aparitia unor astfel de randuri, alarmante prin esenta lor, pe un blog militar, ar putea sa para bizar multora dintre dumneavoastra, insa ele nu se adreseaza noua, celor ce-am trait in vremuri de altadata cand oamenii aveau bun simt si politete, ci se adreseaza celor tineri, generatiei de maine si viitorul acestei tari binecuvantate de catre Dumnezeu cu tinuturi desprinse parca din povesti si impanata cu bogatii neasemuite. Celor tineri pentru care, in marea lor majoritate, sintagma “cei sapte ani de acasa” nu mai reprezinta nimic, asta ca nu spun ca ea nici nu mai exista!
Despre bunul simt putem spune multe, incepand de la educatia data de catre parintii si bunicii nostri, acele reguli simple si traditionale poporului roman, nascute din inclinarile si trebuintele fiecaruia, create categoric pentru buna armonie a tuturor, si pana la explicatiile filozofice ce-l definesc drept o masura a bunei cresteri, a bunei cuviinte si, bineinteles, o masura a respectului fata de cei din jur. Reguli pe care, copii fiind, le-am invatat, pentru ca ani mai tarziu, la varsta maturitatii, sa le aplicam in viata de zi cu zi, oriunde si oricand, diferentiandu-ne de nesimtitii zilelor noastre, adica de cei care mananca seminte si scuipa cojile pe jos, de cei care merg la picnic si lasa munti de gunoaie in urma lor, de cei care considera ca strada este numai a lor, injurand si claxonand, incalcand tot ceea ce-nseamna legislatie rutiera, si astfel de exemple ar putea continua, “panoplia nesimtirii” fiind vasta, multi nesimtiti regasindu-se in ea. Din pacate, din ce in ce mai multi! Ne degradam ca societate pe zi ce trece, uitam ce-am fost, ignoram ce putem fi, tinerii nu stiu iar cei batrani uita sa-i invete ori poate nu mai stiu sa-i invete…
De ce oare am uitat sa vorbim copiilor astazi despre respectul fata de cei din jur, despre iubirea fata de natura si patrie, despre simtul masurii si al valorilor? De ce oare copiii de astazi au uitat sensul cuvintelor “sarut-mana/buna ziua”, “te rog”, “multumesc” si altele, cuvinte care pentru noi, cei varstnici, reprezinta insasi cheia bunei functionari a masinii numita CIVILIZATIE. Fiindca civilizatia este (din punctul meu de vedere, al unui umil pasionat de istoria si trecutul acestei tari care-mi este tare draga. IUBESC ROMANIA, sincer si neconditionat!), asemenea unei masini, daca i se-acorda respect, atentie si educatie, functioneaza ireprosabil, producand valori, umanitate si progres. As vrea sa cred ca noi astazi suntem mult superiori bunicilor si parintilor nostri, insa modul cum ne comportam, cum ne manifestam in viata de zi cu zi, cum respectam si aplicam minimele reguli ce convietuire civilizata si bun simt demonstreaza exact contrariul, le suntem inferiori.
Mai grav este faptul c-am devenit total nepasatori fata de nesimtitii zilelor noastre, actele lor reprobabile si condamnabile in ochii batranilor nostri, sunt “normale” in ochii nostri. De ce am ajuns aici? De ce s-a ajuns aici? Suntem cu totii vinovati de faptul ca tiganeala, manelizarea, sfidarea valorilor si a trecutului, lipsa de respect si de bun simt, au ajuns astazi “valori” in societatea romaneasca? DA, CATEGORIC DA!
Haideti dragi cititori sa-ncercam a schimba pe cat posibil mentalitatea copiilor nostri, haideti sa le aratam ce este bine si ce nu este bine, haideti sa nu ne lasam calcati in picioare de toti neispravitii, haideti sa nu-i lasam la cheremul lipsei de bun simt si educatie! O putem face foarte simplu si oriunde, in casa, pe strada sau la scoala, aratandu-le “pe viu” ce trebuie si ce nu trebuie sa faca, cum este bine sa se comporte si cum nu este bine sa se comporte. N-avem nevoie de abilitati didactice, ci doar de vointa si determinare.
Trebuie insa nu uitam un lucru esential, ei, copiii, depind mult de educatia primita, depinde insa de noi sa le-o dam. Daca nu le-o dam acum, daca n-o dobandesc in copilarie, probabil ca n-o vor mai obtine niciodata!
Si cateva comentarii:
„De ce oare am uitat sa vorbim copiilor astazi despre respectul fata de cei din jur, despre iubirea fata de natura si patrie, despre simtul masurii si al valorilor? ”
Mda….
Raspunsul este foarte simplu pentru ca suntem un popor al extremelor. Pentru noi nu exista calea de mijloc a armoniei ci doar oscilatia haotica dintr-o extrema in alta. Parintii de astazi sunt copii anilor 70 si 80 crescuti cu lipsuri si cu o disciplina severa impusa nu doar in casa ci si la scoala si in societate. Au ajuns, in subconstient, sa asocieze buna crestere si disciplina necesara impunerii ei cu comunismul, cu ceva antic si represiv. Au ajuns sa considere ca orice forma de pedeapsa aplicata copiilor este un lucru rau, asa ca in ziua de astazi copii sunt crescuti doar cu rasplata, chiar si atunci cand n-o merita. Asta cuplat cu frustarile copiilariei date de lipsuri , ii face pe parinti sa aiba impresia ca singurul mod de educare al copiilor este sa le cumpere lucruri, chiar atunci cand nu au nevoie si nu merita. Asa ajungem la parinti indatorati pana peste cap, scotand un alt credit ca sa-i ia copilului a cinspea bicicleta cand celelate 14 zac nefolosite s.a.m.d. Mai rau mare parte dintre ei folosesc cumpăratul de obiecte in locul petrecutului timpului cu copii, si nu petrec timpul cu copii pentru ca vezi doamne muncesc atat de mult.
Este doar o scuza. Eu am crescut in anii 80, ambii mei parinti lucrau, ambii erau cercetatori implicati in proiecte importante pentru industrie si era rar de tot cand ii vedeam iniante de 6. Dar de la 6 pana la noua cand ma culcam stateau cu mine imi spuneau povesti. imi raspundeau la intrebari si mai important imi transmiteau principii si se ocupau ei in principal de educatia mea, nu pasau responsabilitatea profesorului sau societatii cum fac parintii moderni.
Asta-i diferenta: acum copiii de 4 anii se culca la 1 noaptea sunt indopati cu ciocolata zilnic si sunt atat de plini de energie ca nu pot sta locului, sunt rasfatati si rasplatiti constant, ignorati de parinti care au impresia ca datoria lor se rezuma doar la asigurarea bunastarii materiale, iar daca cineva ii critica pe parinti acestia se grabesc sa paseze vina pe profesori si societate.
Inainte copii se culcau la maxim 10, datorita lipsurilor, ciocolata, jucari, biciclete si alte lucruri le primeau doar la ocazii speciale ca rasplata, si invatau astfel ca actiunile lor au consecinte, si ce e mai important parintii nu-i ignorau.
Cat de bine spus, domnule Arhengel !!!
Sa nu mai vorbim despre toate barurile pline ochi cu copii de 14-16 ani care isi petrec multe ore pe zi acolo, in multe localuri sunt cam singurii clienti si daca patronul ar aplica legea (interzis vanzarea tigarilor si bauturilor alcoolice persoanelor sub 18 ani) ar da faliment intr-o luna. Copiii astia au fost crescuti de la nastere cu ideea ca totul li se cuvine, cheltuie bani intr-un ritm greu de inteles pentru mine, intr-o tara in care toata lumea se plange ca „moare de foame” si „suntem ultimii” etc, copiii arunca cu sume mari de bani in tigari, bauturi, haine de firma, adidasi scumpi, telefoane de 2 000 de lei inlocuite de 2 ori pe an, abonamente scumpe (plus cost suplimentar), iar apoi in vacante sunt mereu ba la mare, ba la cabana.
Apoi ne miram ca iti vin la interviu la 18 ani si-ti cer 2000 euro salariu, stiu un caz cand a ras tot grupul prezent la interviu iar adolescentul i-a injurat si a iesit afara. Copiii astia sunt paraleli cu orice realitate, stiu doar sa cheltuie bani cu nemiluita, au o parere foarte buna despre ei si vor sa le pice mii de euro pe luna din dat click-uri pe facebook, maxim o ora pe zi.
Veti vedea ce bomba cu ceas e generatia asta, mai ales ca deja a inceput un fel de detonare mai lenta.
PS: v-ati intrebat de ce in Europa de Vest somajul la tinerii sub 25 de ani e pe la 25-50% ? Chiar credeti ca nu au de lucru ? 
Eu as baga aici ca un posibil factor si problema consumismului , si a reclamei obsesive spre materialism in general [ex si media care promoveaza preponderent ”succesul ” pramatiei ], la care se adauga nenumarati alti factori individuali . Departe de a fi promotor a experimentului in oglinda numit comunism
la care agresiunea se producea la nivelul fortarii ”reeducarii ” , experimentul consumismului se bazeaza pe subtilitatea automultumirii niciodata satisfacuta pe deplin ..
Problema asta nu a inceput doar de acum , in mare parte a inceput prin anii 70-80 la nivel mondial odata cu aparitia consumului cu credit nelimitat in mare parte si ca razboi psihologic , parte din razboiul rece .Din pacate acuma se observa si rezultatele ”experimentului ” consumist .
A nu se confunda neaparat cu capitalismul , desi la nivel de manipulare , lucrurile par unul si acelas lucru .la nivel general , totusi capitalismul a aparut ca forma de progres pe baza concurentei in special calitativa , consumismul peluand in special motivele concurentei cantitative .
De regula se observa o crestere semnificativa a stresului ,autismului , agresivitatii , bolilor psiho-anxioase [stari de apatie-panica depresie ] ca o ironie a reclamelor care din contra promit exact contrariul .De aici si debusolarea si senzatia ca pierzand efectul consumismului , de autosuficienta , iti pierzi parte din ”notorietate sau demnitate ” cand de fapt e cam invers , atat notorietate cat si demnitatea si de regula si bunul simt [ nu doar masca sau fatada zambareata de reclama cu specific mai ales in vest ] apare de regula odata cu detasarea de consumism [ a nu se intelege fuga , prin fuga , se cam schimba doar habotnicia fata de un domeniu sau alta ]. Se poate foarte bine exista si in consumism , controland ce sa alegi tu ,ne fiind controlat de produs sau reclama
In felul acesta iti alegi si grupul de persoane , nefiind controlat de grup la nivel gregar ,dar facand parte la nivel comunicativ si ajungand sa te atasezi si sentimental de acesta .
.Pana la urma , la nivel manipulativ , consumismul cred eu e doar o alta forma de constrangere si invadare a intimitatii , sau de spargere a coeziunii unui grup pt a crea [chiar ] narco-dependenta sau obsesie fata de o reclama , care nu e nici pe departe un ”mod de viata ”. Oamenii alearga dupa iluzia bunastarii in special materiale [ desi , ironic ,se inmultesc si habotnicii , fuga de o constrangere , generand doar imbratisarea alteia de cele mai multe ori , ca reflex de autosalvare sau nevoie de a fi acceptat ], uitand [prin neexercitiu – e ca si cum ai uita parte din materiile de la scoala prin neexercitu , creierul fiind antrenat pe domenii de interes ] in mare parte sa mai comunice afectiv fiind distrasi de efectul cumularii de senzori excitationari ce induc subliminar si senzatia de protectie si bunastare .
O sa dau si un exemplu cu caracter militar care apare intr-un film , dar e luat dupa intamplari reale. Un soldat plecat in razboilu recent di Irak , s-a intors acasa la familie . Dupa ce a petrecut un timp , si a trecut de starea euforiei reintoarcerii , a intrat intr-un hypermarket . Dupa ce a iesit , a luat decizia de a se inrola din nou , motivand in mare parte faptul ca stie cam o gramada despre arme sau instructie , plus camaraderie , dar s-a pierdut nestiind care produs sa il aleaga , din abuzul de reclame si produse de acelas fel
* Notă: Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
