Pledoarie de (si pentru) Bun Simt

Marturisesc ca mi-a luat ceva timp sa incep sa scriu pe acest blog...
Nu ca as fi fost de multe ori rugata sa fac asta. Mi s-a spus, o singura data, ca o astfel de initiativa ar fi binevenita. Si atat.
Am apreciat (ne)insistenta, pentru ca presiunea nu creeaza (in cazul meu) inspiratie.
Iata-ma deci in fata laptopului, cantarind in minte cateva posibile subiecte.
M-am hotarat sa scriu despre bun simt.
Cuvant compus.
Wikipedia ne spune ca bunul simt este "o construcţie verbală folosită pentru a descrie ceea ce este considerat ca fiind larg acceptat de majoritatea oamenilor."
C.E.Stowe declara ca "Bunul simţ înseamnă talentul de a vedea lucrurile aşa cum sunt şi de a face lucrurile aşa cum ar trebui făcute", iar Descartes, ca "Bunul simţ este însuşirea, puterea de a judeca bine şi de a distinge ce-i adevărat de ce este fals".
Daca ar fi sa ne luam dupa un geniu, ar trebui sa-l credem pe Albert Einstein, care spunea ca bunul simt este "o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani".

Trec insa peste aceste definitii, oricat de interesante ar fi (doar sunt scrise de mari intelepti ai lumii!). Vreau sa vorbesc despre ceva mai concret. Despre bunul simt intalnit (sau mai bine zis, neintalnit) in viata noastra de zi cu zi.
Eu as putea defini bunul simt ca o pasare rara, pe cale de disparitie in Romania. Mai exact, la romani.
Este imposibil sa iesi din casa si sa nu te intalnesti cu un dusman declarat al bunului simt. Cu un cetatean care uraste de moarte acest personaj si caruia i se pare potrivit sa isi manifeste ura prin varsarea continutului scrumierei pe geamul masinii, in timp ce asteapta la semaforul din Piata Universitatii. Cu un cetatean caruia ii tii usa de la intrare in imobil timp de cateva secunde cu o mana, in timp ce cealalta mana aproape ca e zdrobita de sacosa incarcata, iar individul intra in imobil si nu te onoreaza nici cu o privire, daramite sa-ti spuna "multumesc", sau sa-ti tina, la randul lui, usa liftului. Mai degraba ti-o tranteste in nas.
Chiar si cand pleci din Romania, constati ca dusmanii lui sunt peste tot, vigilenti. Interesant este ca acesti dusmani vorbesc limba romana. Ultima vacanta de 3 zile in Bulgaria m-a convins ca avem, ca natie, o ura cronica impotriva bunului simt, care se manifesta oriunde si oricand si care nu tine cont de nimic.
Din pacate, exemplele sunt multe, trist de multe, mult prea multe pentru a fi comprimate intr-un singur material. Se intalnesc incepand cu cele mai "rafinate" medii, pana la cele mai obscure. Se manifesta in nenumarate moduri. Se explica (zic eu) prin lipsa de empatie a oamenilor fata de ceilalti oameni si prin lipsa de respect fata de orice si oricine. Se trateaza... hm... asta e partea cea mai grea... ca nu s-a descoperit inca tratamentul. Cel putin nu pentru romani.

Aseara ma uitam la o emisiune TV, al carei subiect era "10 motive pentru a parasi Romania".
Personal, as parasi din Romania macar numai pentru a cauta Bunul Simt si a-l ruga sa vina inapoi.
Probabil ca va trebui totusi sa-l fortez, pentru ca are si el cel putin 10 motive pentru a parasi si pentru a nu reveni (ever!) in Romania.
In fond, cine ar vrea sa traiasca printre dusmani?

Liana

Sursa: http://43septembrie.blogspot.it/2010/04/pledoarie-de-si-pentru-bun-simt.html


Nota Blog "Nostalgie despre bunul simt": 

 - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"