vineri, 11 septembrie 2015

Bunul simț – trasătură opțională

Autor:  


Suntem orăşeni şi se presupune că avem o educaţie aleasă pentru că trăim într-un fel la un alt nivel. De ceva timp însă am ajuns la concluzia că ne comportăm mai urât decât un aşa numit ţăran cu 4 clase, care îşi ocupă timpul cu vacile sau locuieşte la stână. Cred că până şi acel om, pe care mulţi dintre noi îl privim puţin ciudat uneori, are mai mult bun simț decât unele specimene de prin oraş.

 Am observat că atitudinea asta de „mă doare în pix de ce credeţi voi, eu fac ce mă taie capul” îi caracterizează mai nou atât pe tineri, cât şi pe cei mai înaintaţi în vârstă, care teoretic ar trebui să dea dovadă de o oarecare înţelepciune. Şi aşa ajungem să răspundem şi la alte probleme, de exemplu : „Cum poţi să-ţi educi copilul să se poarte civilizat în public când tu ca părinte înjuri că la uşa cortului la volan ?” sau „Cum te aştepţi să primeşti respect de la cei din jur dacă tu nici măcar nu te sinchiseşti să fii atent la propriul comportament ?”.

Acum vreo săptămână m-am dus să-mi pun credit pe cartelă la un Arsis şi am surprins o întâmplare, care pe mine ca privitoare m-a făcut să mă simt puţin spus ciudat. Aşteptam de vreo 10 minute la coadă (ceea ce e de-a dreptul frustrant) pentru că doi operatori nu erau în stare să rezolve problemele unor clienţi, când intră un alt domn în magazin.

– Nu vă supăraţi, pot să plătesc abonamentul dacă nu am factura la mine ?
– Nu se poate. Avem o problemă de sistem. Dacă vreţi, puteţi să plătiţi la banca, răspunde operatorul.

Omul iese şi după nici un minut, domnul din faţa mea începe să urle la operator.

– Adică asta înseamnă că m-aţi trimis degeaba de nebun până la un alt sediu că să cumpăr o amărâtă de cartelă ?
– Nu. V-am spus că nu putem să emitem cartele pentru că există o problemă.
– Păi cum există o problema dacă eu am fost la un alt sediu care era tot Arsis şi ei mi-au dat cartelă fără probleme ? Vreau să-mi dai numele tău !!! urlă şi mai nervos omul.
– Numele meu este…Dar să ştiţi că noi nu am greşit cu nimic, spune operatorul cât se poate de calm. S-a primit un mail şi de aceea nu am putut să vă rezolvăm problema. Poate colegii de la celălalt sediu nu l-au citit.
– Pe mine nu mă interesează ce aţi făcut voi ! Eu am 200 de telefoane la voi şi nu am timp să alerg de nebun prin tot Bucureştiul după o amărâtă de cartelă ! Să-mi dai numele tău ca să discut cu şeful !
– V-am mai zis, numele meu este…Oricum vă asigur că eu n-am făcut nimic greşit.
– Nu ştiu dacă ai făcut ceva greşit sau nu, dar eu o să sun să discut cu cineva ca să lămuresc problema ! Vreau să ştiu cine e răspunzător pentru ce s-a întâmplat !

Şi după ce tot magazinul a fost nevoit să suporte criza de isterie a a domnului, a ieşit cu o bufnitură. Cred că toţi am rămas şocaţi de ceea ce am surprins şi sincer eu mă simţeam puţin ciudat pentru că atitudinea clientului a fost nepoliticoasă, ca să nu zic de-a dreptul nesimţită şi lipsită de orice fel de respect. La un moment dat am crezut că îl ia la bătaie pe bietul operator, care sunt aproape sigură, era nevinovat. Persoanele de genul domnului isteric ar trebui să urmeze nişte şedinţe de control al furiei sau ar trebui să facă o vizită la un psiholog, în cazul în care problema are altă cauză. În orice caz comportamentele de acest gen mi se par deplasate.

Trecând peste acest episod am observat, tot cu ocazia vizitei la Arsis, că persoanele mai în vârstă nu au nici cea mai mică remuşcare să ţi se bage în faţă la coadă. Adică eu înţeleg că au o vârstă, dar rândul e rând şi fiecare trebuie să îi respecte pe ceilalţi. Chestia e că dacă le spui ceva o să înceapă cu poveşti din acelea că ei au trecut prin războaie şi că au reumatism şi Parkinson, îi dor oasele, vine poştaşul cu pensia şi n-au timp să aştepte sau alte scuze pe care cu toţii cred că le-am auzit de multe ori. Sincer, eu m-am cam săturat de ele…

După mine, comportamentele de acest gen ne trag în jos şi ne construiesc o imagine proastă în ochii străinilor. Poate ar trebui să schimbăm ceva şi să nu ne mai dăm aşa de mari şi tari cu statutul nostru de „orăşeni”.

Sursa: http://nextgeneration.ebloguri.ro/2014/08/30/bunul-simt-trasatura-optionala/


Note Blog "Nostalgie despre bunul simt":
* Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere!

Cu stimă - Remus Constantin Raclău

* Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu