miercuri, 9 martie 2016

Fuego versus Tudor Chirila




Într-un concert recent, Tudor Chirilă a făcut unele remarci la adresa mamei lui Fuego, alias Paul Surugiu, cu scopul de a-şi amuza publicul.

"Pentru măicuţa lui Fuego, vă rog frumos, un moment de recu... de linişte! O să cântăm piesa «Perfect» în stilul lui Fuego. Din respect pentru un mare artist, trebuie să acceptaţi. (...) El aşteaptă de la măicuţa lui izbăvire. Eşti bun, băiatule, te iert! Perfeeect, aşa a intrat tehnicianul Grasu' cu cuţitul peste mama lui Fuego. (...) Tare aş vrea să ştiu ce a primit măicuţa lui Fuego de Mărţişor", 
a spus Chirilă înainte de a părăsi scena, citat de Cuget Liber.

Vezi mai jos înregistrarea video făcută de cei de la Ring:

https://www.youtube.com/watch?time_continue=4&v=YdIw-mUvNF4

Reacţia lui Fuego, contactat de ziarul Ring, a fost o adevărată lecţie pentru Tudor Chirilă.

"Am încercat, pe parcursul timpului, să mă păstrez departe de afirmaţiile legate de colegii mei, de activitatea lor, cu atât mai puţin de felul în care aleg să se înfăţişeze în faţa publicului. Nu ştiu foarte multe despre ieşirea lui Tudor Chirilă, care probabil e o scăpare firească a unui om spontan, cu fire ludică. Personal, nu îl cunosc, dar îl apreciez pentru determinarea de care a dat dovadă, menţinându-se în prim-plan artistic (...).Pot spune doar că provine dintr-o familie de seamă, fiind un actor talentat al Teatrului de Comedie, îmbinând ambele componente foarte abil. Am urmărit-o pe mama sa, celebra actriţă Iarina Demian, în nenumarate spectacole, atât în roluri sclipitoare în faţa scenei, cât şi în calitate de regizor de seamă. De tatăl sau, renumitul jurnalist Ioan Chirilă, un simbol al domeniului, mă leagă amintiri speciale, cunoscându-l în cadrul emisiunii «Ceaiul de la ora 5», la debutul meu, unde am fost invitat chiar de dânsul. Am toată stima pentru această familie de profesionişti din care face parte şi Tudor şi cred că, prin toată munca depusă în timp, a reuşit să menţină standardele impuse de părinţii săi, devenind, la rându-i, un simbol al generaţiei sale. Umorul ne poate salva pe toţi când e făcut fără intenţii maliţioase, cu bun-simţ şi spirit liber. Muzica e cea care ne poartă pe toţi în viaţă şi cea care, în cele din urmă, va judeca vorbele",
 a spus Fuego, citat de ziarul Ring.

Ulterior reacţiei lui Fuego, Chirilă şi-a cerut scuze!

După ce Fuego a dat o lecţie de bun simţ, într-o situaţie în care alţii ar fi exploatat-o pentru a face un mare tărăboi şi a ieşi astfel în evidenţa publicaţiilor şi emisiunilor mondene, Tudor Chirilă şi-a cerut scuze prin intermediul unei postări pe blogul său:

„Folosesc acest spaţiu pentru a prezenta public scuzele mele domnului Paul Surugiu cunoscut şi sub pseudonimul Fuego. Fac acest lucru pentru că am derapat de la un comportament pe care la rândul meu am încercat să-l impun de-a lungul timpului. Nu am considerat niciodată ortodoxă maniera de a specula excesiv comic pe seama diverselor personalităţi publice. Pamfletul agresiv nu a fost vreodată instrumentul meu preferat. Cu atât mai mult, deci, regret ieşirea mea din concertul de vineri.
Se impun nişte precizări, totuşi. Adesea, în concertele noastre alegem să pastişăm diverse genuri muzicale interpretând câte o piesă Vama în genurile vizate, bineînţeles un efect hazliu. Muzica domnului Surugiu se înscrie într-un astfel de gen fără ca asta să însemne o minimalizare a genului în sine. În definitiv umorul se naşte din suprapunerea unor paradigme sociale sau morale antagonice.
La capitolul sensibil mama aş vrea să menţionez că nu am avut niciun moment intenţia de a o ataca pe mama domnului Surugiu, o persoană despre care nu ştiu nimic, al cărei prenume nici măcar nu îl cunosc. Referirea mea a fost mai degrabă la mama arhetipală care s-a născut prin frecventa menţiune în cântecele domnului Surugiu, devenind un soi de mamă ideală la care ascultătorii sunt invitaţi să se raporteze. Desigur această explicaţie nu justifică şi nici nu scuză momentul de vineri seara ci doar încearcă să nuanţeze semnificaţia atribuită gestului.
Nu în ultimul rând aş vrea să-i mulţumesc domnului Surugiu pentru lecţia pe care mi-a oferit-o printr-o atitudine elegantă, care l-a poziţionat deasupra oricărui conflict ( spre dezamăgirea unei părţi a presei). Acest spirit anti-revanşard ar trebui să contamineze mai des viaţa publică de la noi pătată grav prin degradarea dialogului sau abandonul definitiv al normelor de bun simt. Din păcate vineri seara am alunecat şi eu în această situaţie condamnabilă.
Nu-mi rămâne decât să-mi însuşesc lecţia domnului Surugiu, să învăţ din ea şi să-i prezint din nou scuzele mele”.

Tupeul autoritatii

Cand foamea le da ghes, politistii constanteni uita de bunul simt

Dornici sa ajunga cat mai repede la o sesizare, sau pur si simplu pentru a nu piarde randul la coada de la mititei la gratar, un echipaj de politie din Constanta a uitat de toate regulile de bun simt atunci cand a ajuns in parcarea unui cunoscut hipermarket din centrul orasului Constanta. Vasnicii oameni ai legii si-au parcat autospeciala de politie fix pe locurile destinate special pentru persoanele cu handicap. De parca nu era de ajuns, foamea i-a facut sa nu mai aprecieze corect limitele locului de parcare, astfel incat, pe langa faptul ca au ocupat un loc al unor persoane cu probleme, oamenii legii au lasat masina de politie pe doua locuri de parcare. Avand in vedere ca politistii sunt cei care trebuie sa-i sanctioneze pe cei care ocupa fara drept aceste locuri special amenajate in parcari, ne punem intrebarea daca pe ei ii poate amenda cineva pentru faptul ca au ocupat nu unul, ci chiar doua locuri de parcare destinate persoanelor cu dizabilitati.

marți, 8 martie 2016

Două legi de bun simț pentru o țară mai puțin jegoasă

De Moustache Man

Puteam să spun „zece legi” sau măcar „cinci”, dar știm toți că asocierea cuvântului „lege” cu o cifră mai mare de doi provoacă rictus multor români, semn că doleanțele sunt utopice, dacă vin în număr atât de mare odată, ori că pur și simplu treaba nu se face așa pe la noi. Așa că numai două-s potrivite.
BAGĂ FUM DE ȚIGARĂ DOAR ÎN PLÂMÂNII TĂI

Ce nu înțeleg mulți fumători e că unii oameni pur și simplu nu vor să pută, ori să inspire jegul ăla plutitor care levitează ca o ceață în mai toate locurile din țară. Spun asta adresându-mă direct fumătorilor pentru că, dacă de mâine patronii de localuri ar spune că te poți afuma doar afară pe trotuar și apoi să te întorci la băutura ta, ar sări 90% din ei ca arși cu țigara și ar urla că-i o nedreptate la mijloc. Că dacă nu-ți convine fumul, să stai acasă, în parc, ori la nefumători. Și știm toți ce cuști demne de secția zoo-înaripate sunt spațiile pentru nefumători. Multe sunt atât de sinistru făcute, încât nici boschetarii n-ar vrea să doarmă în ele.

Fumatul pe stradă n-ar fi o dramă, dacă mulți și-ar arunca chiștoacele în tomberoane și n-ar scruma astfel încât vântul să te transforme într-o scrumieră ambulantă. De exemplu, de câte ori plouă și-s 20 de oameni înghesuiți într-o stație de autobuz cu acoperiș, e mereu un muist care vrea să fumeze și-ți suflă fumul în față, iar scrumul se duce pe pantaloni. Cum dracu`se poate-n alte țări, unele mai puțin dezvoltate economic decât România, dar la noi nu? Ca să înțeleagă și cel mai înrăit fumător de ce-s așa deranjat, poftim o analogie:

Într-un viitor apropiat o să fie cool să tragi bășini non-stop, acasă, pe stradă, în spatele școlii, în toaleta liceului, la o cafea dimineața și în localuri. O să fie cool, dar nu și recomandat. Dar aproape toată lumea o s-o facă. Unii de mici, influențați de părinți, alții cor descoperi asta cu gașca. O să știi că nu e sănătos și plăcut să miroși gazele altora, dar în aceeași măsură o face toată lumea și te-ai obișnuit. Nu-ți arde să comentezi. Poți să alegi să bei o cafea la „nebășinoși” dacă nu-ți convine, dar nu vrei să te simți ca într-un țarc. Și uite așa decurge viața ta aproape zilnic, ajungând mereu acasă mirosind a bășinile altora și cu ochii roșii și care ustură de la putoare...

Așa e și cu fumul de țigară.

Ce spune legea? E la fel de permisivă cu fumătorii cum e și cu evazioniștii. La manual nu prea ai voie să fumezi în „instituții publice centrale și locale, instituții sau unități economice, de alimentație publică, de turism, comerciale, de învățământ, medico-sanitare, culturale, de educație, sportive, în toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări și aeroporturi, de stat și private, în spațiile închise de la locul de muncă sau alte spații prevăzute de lege, cu excepția spațiilor delimitate și special amenajate pentru fumat din incinta acestora”, dar cine o să reclame o bășină?
DACĂ EȘTI UN BEȚIV ABJECT, MĂCAR NU-L TRIMITE PE FII-TU SĂ-ȚI IA ALCOOL

Am văzut la zece dimineața într-un Mega Image un copil de șapte ani care trăgea după el un coș de cumpărături plin cu PET-uri de bere ieftină și mi-am spus că singur că s-a mai belit o generație și că degeaba ne batem cu pumnul în piept c-o să schimbăm mare lucru.

Cred că-n România, la fiecare cinci minute, un copil sub 16 ani e pus să-și „tragă un blug peste pantalonii de casă” și să meargă la buticul din colț să cumpere o berică sau o vodculiță pentru unii pe care doar Dumnezeu știe de ce și cum au ajuns părinți. Iar problema nu este că-s ăia niște degenerați infecți, ci că vânzătoarea vinde produsele unui copil. O lege clară ar pune punct măcar acestui 1% abuz psihologic pe care-l îndură unii de mici, să fie cărăușii unor cirotici.

Așa mi-ar crește și mie respectul pentru bețivi cu 0,000001%. Dacă-ți place să te distrugi, măcar fă puțin fitness pentru asta. Arată că meriți.

Ce spune legea? Dacă vinzi minorilor tutun și alcool riști amenzi drastice, ba chiar încetarea activității comerciantului de la trei luni la un an. În situația asta am ajunge-n două zile să ne uităm cum se închid hypermarket-uri pe capete și ne-am face iar cumpărăturile de la piață.

Cât de greu poate fi să faci astfel de legi și să te preocupe aplicarea lor? Numeroasele țări unde cele de mai sus se aplică demonstrează că nu-i așa greu, dar muile pe care o să le primesc la comentarii vor demonstra din nou că „n-ai cu cine”. Dacă ar fi așa simplu, unii compatrioți ar strânge căcatul după câinii lor, nu ar parca aiurea doar pentru că au ei treabă „cinci minute” și nu s-ar băga în față la coadă pentru că „pun doar o întrebare”.