A luat amploare în lume, mai ales în zona ţărilor „civilizate”, educaţia ecologică. De la partide politice şi ministere ale mediului pînă la organizaţii non-guvernamentale şi simple iniţiative cetăţeneşti există o preocupare, din păcate încă nu suficient de eficientă, de a menţine mediul cît mai natural, de a polua cît mai puţin, de a trăi în aşa fel încît să perturbăm cît mai puţin Natura.
Sînt iniţiative extraordinare, sînt direcţii inspirate de a acţiona, sînt cauze cărora merită să li te dăruieşti cu totul. La prima vedere o societate în care există instituţii şi organizaţii puternice în domeniul ecologic ar fi demne de laudă şi de apreciat. Pe de altă parte, nevoia de educaţie ecologică, vine să arate cîteva lacune serioase atît la nivel social cît şi individual.
Nevoia de a se preda la şcoală despre integrarea armonioasă în natură, arată că trăim într-o ţară în care mediul este infestat de acţiunile omului. Trăim într-o ţară în care omul se comportă neomeneşte cu Natura. Dacă se simte nevoia de a se face educaţie cu privire la grija faţă de mediu, aceasta arată că oamenilor le lipseşte noţiunea de integrare în natură, oamenii s-au rupt de natură, nu mai simt mediul ambiant ca fiind „casa” lor, nu mai realizează importanţa Naturii pentru dezvoltarea propriei lor vieţi.
Această rupere de natură se observă din păcate chiar şi la oamenii din mediul rural nu numai la cei din mediul urban, după cum era de aşteptat. Ruperea faţă de Natură şi ritmurile naturale nu pot să ducă decît la alienare socială şi individuală pe termen lung.
Nevoia de educaţie ecologică în şcoală mai arată că oamenilor le lipsesc cei şapte ani de acasă. Străbunii noştri, aş putea spune chiar bunicii noştri, nu aveau nevoie de educaţie ecologică predată la şcoală pentru a menţine mediul curat şi sănătos.
Nevoia de educaţie ecologică în şcoală mai arată că oamenilor le lipsesc cei şapte ani de acasă. Străbunii noştri, aş putea spune chiar bunicii noştri, nu aveau nevoie de educaţie ecologică predată la şcoală pentru a menţine mediul curat şi sănătos.
Nevoia de educaţie ecologică arată lipsa de bun simţ. Un om cu bun simţ ştie să aibă grijă de mediu, ştie să nu-şi lase gunoaiele pe unde apucă, ştie să facă în aşa fel încît să se armonizeze cu mediul în care trăieşte şi învaţă aceste lucruri în mod natural, încă de la cea mai fragedă vîrstă.
Numai că în perioda primilor ani de viaţă învăţăm prin raportare la adulţi, adică urmăm modelele din jurul nostru. Dacă tinerilor le lipsesc cei şapte ani de acasă, înseamnă că nici părinţii lor nu sînt prea înzestraţi în ceea ce priveşte bunul simţ. Părerea mea exprimată mai tranşant este că am devenit, per ansamblu, o naţiune nesimţită dacă am ajuns să avem nevoie de educaţie ecologică şi de poliţie ecologică, pentru a avea grijă de mediul în care trăim.
De exemplu, îmi plac drumeţiile la munte şi rămîn trist impresionat cînd văd ambalaje aruncate aiurea pe tot traseul. Este ceva de neînţeles pentru mine. Pînă să arunci sticla respectivă, era plină. Deci, cărai o greutate cu tine pentru că îţi era necesară. Aveai loc în bagaj pentru ea. După ce ai golit-o devine mult mai uşoară şi poate fi transportată mai departe în bagajul tău pînă ajungi la un coş de gunoi! De ce vrem să ne debarasăm de amabalaje imediat după ce am consumat conţinutul lor? De ce să nu ducem ambalajele mai departe, mai ales că acum ocupă mai puţin loc şi sînt mult mai uşoare? Acest comportament este de neînţeles pentru mine şi nu arată decît lipsa bunului simţ, lipsa unei educaţii sănătoase primare.
Trăim într-o ţară minunată, grădina Maicii Domnului, după cum i se mai spune. Cu toate acestea avem un mediu extrem de coroziv pentru suflet, sîntem cu lacune mari în ce priveşte bunul simţ ca să nu mai spun de omenie în ansamblul ei. Egoişti, grosolani, invidioşi, pesimişti, adeseori de o răutate gratuită, puşi doar pe căpătuială, lucrînd de mîntuială, gîndindu-ne numai la bani, înşelîndu-ne cît mai mult unii pe ceilalţi, cam aşa ne-ar caracteriza acum cineva din afară. Este adevărat că există o tendinţă generală la nivel global în ceea ce priveşte deteriorarea omeniei, dar este trist să constaţi aceste lucruri despre propriul popor, care cîndva era mai omenos.
Acum nu ştiu dacă educaţia ecologică ne va trezi bunul simţ, dar ştiu că bunul simţ cuprinde în sine şi un comportament prietenos cu mediul. Dacă am avea bun simţ am şti să avem grijă şi de mediu.
De exemplu, îmi plac drumeţiile la munte şi rămîn trist impresionat cînd văd ambalaje aruncate aiurea pe tot traseul. Este ceva de neînţeles pentru mine. Pînă să arunci sticla respectivă, era plină. Deci, cărai o greutate cu tine pentru că îţi era necesară. Aveai loc în bagaj pentru ea. După ce ai golit-o devine mult mai uşoară şi poate fi transportată mai departe în bagajul tău pînă ajungi la un coş de gunoi! De ce vrem să ne debarasăm de amabalaje imediat după ce am consumat conţinutul lor? De ce să nu ducem ambalajele mai departe, mai ales că acum ocupă mai puţin loc şi sînt mult mai uşoare? Acest comportament este de neînţeles pentru mine şi nu arată decît lipsa bunului simţ, lipsa unei educaţii sănătoase primare.
Trăim într-o ţară minunată, grădina Maicii Domnului, după cum i se mai spune. Cu toate acestea avem un mediu extrem de coroziv pentru suflet, sîntem cu lacune mari în ce priveşte bunul simţ ca să nu mai spun de omenie în ansamblul ei. Egoişti, grosolani, invidioşi, pesimişti, adeseori de o răutate gratuită, puşi doar pe căpătuială, lucrînd de mîntuială, gîndindu-ne numai la bani, înşelîndu-ne cît mai mult unii pe ceilalţi, cam aşa ne-ar caracteriza acum cineva din afară. Este adevărat că există o tendinţă generală la nivel global în ceea ce priveşte deteriorarea omeniei, dar este trist să constaţi aceste lucruri despre propriul popor, care cîndva era mai omenos.
Acum nu ştiu dacă educaţia ecologică ne va trezi bunul simţ, dar ştiu că bunul simţ cuprinde în sine şi un comportament prietenos cu mediul. Dacă am avea bun simţ am şti să avem grijă şi de mediu.
Sursa: http://www.artadeatrai.ro/educatia-ecologica-sau-bun-simt
Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu