vineri, 18 septembrie 2015

Bunul simț nu folosește transportul în comun


În urmă cu o săptămână vă povesteam că am încercat să ajung la munte cu o companie privată, Regiotrans, și am fost tare mulțumit de călătorie. La sugestia colegului Victor Silaghi și a lui Cristian Popp, pe Facebook, weekendul trecut am încercat și Softrans. Foarte ok și doar 19 lei drumul până în Azuga. La întoarcere am apelat însă tot la Regiotrans, doar că acum vagonul pe care l-am nimerit nu avea lumină, dar compensa prin căldură, curățenie și un controlor amabil. Acum însă avea să vină subiectul articolului de azi…
Schimb poza. Când am fost în Londra, acum câiva ani, m-a impresionat comportamentul navetiștilor de la metrou. Grăbiți, dar cu bun simț. Mereu pe partea dreaptă și cerându-și scuze dacă te înghesuiau. Toată iarna am circulat cu transportul în comun și am văzut la noi fix tabloul în oglindă. Vacile, scuzați comparația, se respectă mai mult decât o fac oamenii când se văd la metrou sau prin alte mijloace de transport în comun.
Revin în tren. Cât am făcut de la munte până în București am ascultat conversația unui tânăr cu cine-o-fi-avut-minute-nelimitate-și-baterie-fără-moarte. Despre toate, despre viața colegilor, despre viața profesorilor, despre jocuri, a făcut audiții de piese și a ascultat cum interlocutorul îi cânta refrene. Poate nu ar fi fost atât de deranjant dacă ceilalți  nu ar fi vorbit în șoaptă și ar fi încercat să nu-i dernajeze pe ceilalți. Am trecut prin multiple stări. Mi-am dorit la un moment dat să iau și eu telefonul și să repet tot ce spune…poate simte că e deranjant. Am vrut să-l întreb ce telefon are de îl ține atât bateria. Când vorbea de greșelile gramaticale ale altora mă pregăteam să-i spun că dacă îl pasionează regulile, poate le încearcă și pe cele care țin de bunul simț. Dar cel mai mult îmi venea să-i iau telefonul și să îl arunc pe fereastră. Cu tot zenul meu. Apoi am ales să nu fac nimic.
La fel ca mine, încă o mână de oameni din vagon. Mulți vizibil iritați. Totuși niciunul nu a zis nimic. De ce oare ne lăsăm dominați de cei care-și uită bunul simț?
* Notă: Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu