Si "bun simt", si "bun-simt" sunt corecte, insa ele au sens diferit. Astfel, in functie de ce vrem sa transmitem, scriem sintagma cu sau fara cratima.
Autor: Roxana Neagu / 20 Iunie 2015Scris cu cratima, bun-simt este un substantiv compus (caci este format prin alaturarea a doua cuvinte) si are sensul de “decenta”.
In aceasta situatie, cuvantul va fi folosit ca un tot-unitar si la celelalte forme flexionare. Astfel, vom spune “bunul-simt” sau “bunului-simt”.
De cealalta parte, atunci cand folosim sintagma “bun simt” fara cratima, nu mai vorbim de un substantiv compus, in care doua cuvinte functioneaza ca un tot-unitar, ci avem doua cuvinte independente – adjectivul “bun” si substantivul “simt”. In aceasta forma, sintagma are sens de “buna intuitie”.
Nefiind un tot-unitar, "bun simt" poate fi folosit si in varianta "simt bun", insemnand acelasi lucru. Mai mult chiar, adjectivul "bun" poate fi inlocuit si cu alte adjective ca sa transmita un mesaj similar sau chiar unul mai puternic (simt extraordinar, simt fantastic, simt puternic etc).
Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (DOOM 2)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu