Principala problema pe care adultiii o intilnesc in incercarea lor de-a se adapta fascirobolantei lumi a Internetului este marota bunului simt.
Bunul simt e de felul lui un agregat, o colectie de raspunsuri mai explicite sau mai subintelese dar intotdeauna de-a gata, lipite unor intrebari marunte dar importante. Problemele matematicii nu intra sub incidenta lui, 4 + 4 < 5 + 5 nu-i o problema de bun simt (si daca e tratata in termenii bunului simt asta-i pur si simplu un semn ca respectivul se gaseste excedat intelectual de sarcina educatiei), precum nu intra nici problemele adinci ale umanitatii. Ca omuciderea-i un lucru rau nu-i o problema de bun simt, chiar daca spre deosebire de apoftegma anterioara discutam aici de-un ar trebui si nu de-un este.
Bunul simt trateaza chestiuni mult mai marunte, in aparenta. De exemplu, are o femeie a se ridica in picioare cind intru eu intr-o camera ? Purtam chilotii peste nadragi sau nadragii peste chiloti ? Cine saruta mina cui, cum si cind, cine lasa pe cine sa treaca ? Ne basim la masa si rigiim in public sau invers ? Iesim desculti in curte ? Dar in strada ? Ce facem daca reintorsi acasa ne gasim jumatatea alcatuind un alt intreg cu alta jumatate ? Strigam ? Tipam ? Fugim ? Ne dezbracam sa-i ajutam ?
Raspunsurile la aceste intrebari se obtin printr-o negociere sociala, si sunt definitive si obligatorii pentru membrii spatiului socio-cultural respectiv. O romanca cu bun simt nu va iesi desculta in curte (pentru ca va raci si nu va mai putea face copii!) cum nici nu va iesi din casa cu parul ud (pentru ca va face meningita si va muri!) si asa mai departe. Toate chestiile astea-s absurditati, dar asa absurditati cum sunt ele (sau poate tocmai pentru ca sunt absurditati, apud Aquinas) ele se prezinta drept adevaruri certe si incontrovertibile.
Cum societatile umane sunt fragmentate de geografie, evident ca arbitrare fiind bun simturile astea vor da atunci ele forme diferite-n zone diferite. In unele parti, femeile se ridica cind intra barbatul. In alte parti, barbatii se ridica cind intra femeia. Arabii aduna doua, trei, patru femei intr-un singur pat, in timp ce altii prin Kenya Franta se aduna cite doi, trei, patru in patul cite unei singure femei. Pe scurt, in fiecare loc exista cite un bun simt al locului, care ingaduie de altfel calatorului versat sa si recunoasca locul in care se afla fara a mai privi dupa indicatoare sau ecrane de GPS.
Dezavantajul evident este o oarecare posibila confuzie (in cazul mai degraba rar in care ati ajuns intr-un spatiu geografic calatorind si nu nascindu-va acolo, ca vasta majoritate a oamenilor), dar marele avantaj este bineinteles posibilitatea orientarii. Adultul cu bun simt poate formula predictii despre viitor in baza bunului sau simt, si cum bine observa Popper asta este tocmai criteriul care identifica o teorie stiintifica. Atita timp cit predictibilitatea functioneaza teoria e cel putin utila.
Nenorocirea incepe odata cu accesul la Internet, si este ilustrata dinjos :
Avem acolo ilustrate un numar de bun simturi adunate de prin lume. Precum vedeti, doua invecinate au cite ceva in comun, ingaduindu-ne speranta naiva ca totusi, poate exista un supra-bun-simt, ceva universal. Daca insa ajungem in trei zone invecinate deja partea comuna aproape dispare, si de-acolo-ncolo nu mai exista puncte comune. Intersectia tuturor bun simturilor este multimea vida.
Internetul are aceasta capacitate blestemata de-a pune in contact oameni care altfel nu se puteau intilni niciodata. Ca rezultat, el pune in contact oameni care nu au mare lucru in comun. Mai grav de atit : reuseste sa frustreze predictiile bazate pe bunul simt ale fiecaruia, dat fiind ca nu e probabil ca cele doua sa chiar aiba puncte comune, si e inca si mai improbabil sa aiba puncte comune fix in zonele pe care s-a nimerit sa-si alcatuiasca cei doi setul de predictii pe care actioneaza momentan.
Astfel Internetul confrunta adultii cu arbitrarietatea bunului lor simt, si pe cale de consecinta ii confrunta si cu absurditatea si inutilitatea lui. Mai grav, cum ala e bun simtul lor lasat mostenire de la mama si de la tata, care l-au transmis din mosi stramosi, iata ca Internetul expune cea mai dureroasa realitate posibila : faptul ca mama si cu tata, mosii si stramosii aia au fost niste idioti si niste naivi, care-au pus botul la niste chestii atit de banal contrazise-n realitate cit sa te doara mintea, ca n-are cum iti arde de ris la asa ceva. Internetul doare adultii, si-i doare cu fierul rosu fix in suflet.
Copiii n-au aceeasi problema, ei sunt invatati sa isi contemple propria irelevanta si nimicnicie asa ca Internetul nu-i mai socheaza (si-n caz ca va intrebati de ce-i asa de furioasa si debusolata generatia tinara, pai aveti fix aici raspunsul). Adultii in schimb incearca sa-si protejeze ranile supurinde inventind tot felul de bariere de hirtie presata care vor tine magma afara, precum de exemplu "ghiduri de comportare" pe Internet si alte minuni de-aceeasi teapa, demne urmase ale stralucitei idei a lui Xerxes, aia de-a trimite soldatii sa biciuie Hellespontul.
Solutia bineinteles nu vine din directia ceea. Eu am iubit destule fete pina sa am telefon mobil, chit c-am fost printre primii cu asa ceva, in zilele Mobifon-Mobilrom daca si le mai aminteste cineva. Cerf '97, alte vremuri. Cumva iata ca reusesc sa supravietuiesc grozaviei zisa Internet. Reusesc sa-i supravietuiesc in principal pentru ca reusesc sa evit (si nu de ieri-de azi) a-mi intemeia predictiile despre viitor pe idei de-a gata. Oricit de convenabile or fi parind ele. Asa ceva necesita bineinteless un dram de onestitate, o picatura de modestie si-o oarecare cantitate de inteligenta, ceea ce de altfel va doresc si voua.
Pentru ca solutii alternative nu exista.———
Prin adulti vom intelege cetatenii care si-au trait prima iubire inainte de aparitia telefoanelor celulare. Aceasta abordare impiedica definitia noastra de la orice aspiratie spre vesnicie sau universalitate, dar aceasta circumstanta nu-i neaparat daunatoare : timpul care o va reduce la inutilitate si mai apoi la absurd va reduce cu aceeasi miscare si lumea adultilor despre care vorbim la vetust si mai apoi fascinant. Ca atare, definitia noastra cistiga, si nu pierde, prin particularizarea de care aparent sufera.
Cateva dintre cele 36 "Responses"
2Ironicblonde
Sunday, 23 October 2011
Eu ştiam că bunul simţ este incapacitatea de a pune în dificultate sau a agresa, prin cuvânt sau faptă o altă persoană (în alte circumstanţe, decât cele de legitimă apărare)...
4Diana Coman
Sunday, 23 October 2011
"Bunul-simt" imi pare in fapt o colectie de reguli de interactiune convenite de o anumita comunitate. Nu e musai si prin definitie arbitrar in fapt, dar nu e nici musai corect, atata tot. Iar ca aplicare e uneori inclusiv folosit ca modalitate de recunoastere a apartenentei, ori altfel spus imi pare ca e intentionat in primul rand pentru a asigura acceptarea individului de catre comunitatea cu pricina, nu pentru altceva (deci nu pentru a prezice realitatea dincolo de interactiunea cu ceilalti membri ai comunitatii, nu pentru a realiza ceva etc.)
@Ironicblonde Pfui, deci dupa definitia de o zici tu, eu clar n-am bun-simt. Chestiunea cu punerea in dificultate, e ca depinde mult de tot de... dificultatile celuilalt in fapt.
12Ironicblonde
Monday, 24 October 2011
Ok, să reformulez atunci, că nu m-am făcut înţeleasă.
1. Nu voi mai spune "a pune în dificultate", ci " a provoca suferinţă".
2. Mircea, o excepţie nu desfiinţează degula, ci o întăreşte, după cum ştim
Totuşi,nu voi mai pune paranteze, pentru că noţiunea de bun simţ se referă în general la situţii şi relaţii interumane normale, cotidiene, nu la cele de forţă majoră.
3. Dacă cetlui în funii o domnişorică, vorba ta, iar ei îi place, se cheamă distracţie, plăcere reciprocă, cum vrei tu ..pe când dacă domnişoricăi nu-i place treaba, se cheamă nesimţenie, ba chiar agresiune şi încălcare de liber Arbitru! Ştiu că ştii foarte bine cum stă treaba şi nu era nevoie să-ţi desenez eu, da'ce să fac , dacă te faci că eşti blond
4. Diana , nu ştiu dacă ai bun simţ asau nu, că nu am avut plăcerea să ne cunoaştem. Ca să fii lipsită de bun simţ conform definiţiei mele, ar trebui să încalci permanent Liberul Arbitru al celor din jur, să nu ţii cont de ceea ce îşi doresc alţii(adică agresându-i)...de exemplu: dacă dau muzica la maxim seara la 11 în bloc, dacă insult pe cineva atunci când mă enervează, dacă îi ordon propriului copil să facă ceva, fără să-i dau explicaţii, dacă limitez drepturile unui subaltern, doar pentru că nu-mi place de faţa lui....poate nu sunt cele mai inspirate exemple - so, tot agresiune se cheamă, adică punere în suferinţă, adică nesimţenie... la asta m-am referit când am dat acea definiţie
13Mircea Popescu
Monday, 24 October 2011
2. deja iti invalideaza pozitia, ca uite ca noi nu stim. Eu nu neg ca poti gasi un grup care sa "stie", ca-i chestie de-aia de bun simt, da' tocmai despre asta si ii articolu' : tu te astepti ca 2 sa treaca, pe mine ma ia risu' la asa o traznaie.
1. Dentistul iti provoaca suferinta. Eu nu am vazut dentist care sa aiba nevoie sa-l pui intii intr-o situatie de legitima aparare, si-n general intreaga asta filosofie de viata pare mai adecvata benzilor desenate decit realitatii.
3. Daca ai zis "a pune in dificultate" normal ca vei primi niste cazuri ajutatoare care sa-ti ingaduie sa-ti corectezi exprimarea. Faptul ca exprimarea initiala era defectuoasa nu se scuza prin faptul c-ai corectat-o (si asumptia contrara poate fi "de bun simt" in anumite cercuri, dar zisele cercuri sunt de prost intelect prin conventia asta) si nici prin asumptia unor conventii de interpretare rare, ca sa nu le zicem altfel. Chestia din urma e cunoscuta prin zona drept eroarea Lotus.
4. Adica cum "permanent" ? Nu-i destul o data si bine ? Pe scurt, intregul esafodaj teoretic se vadeste, la o analiza nu cine stie ce atenta, foarte putin construit rational, si-n mare masura aglutinat prin interiorizarea arbitrariului social. Nu-i diferit de moda, cu alte cuvinte.
16Lotus
Sunday, 27 November 2011
Situaţie.
Un prieten artist te introduce în cercul lui de prieteni artişti. Staţi toţi la o poveste într-un spaţiu închis şi din schimbul de replici îţi dai seama că ei nu fumează. Relaxat, îţi aprinzi o ţigară.
Întrebări.
1. Faptul că-ţi aprinzi acea ţigară denotă bun-simţ, lipsă de bun-simţ sau n-are nici o treabă cu bunul simţ?
2. Situaţia în care un nefumător este deranjat de fumul de ţigară depinde de anumite convenţii sociale sau coordonate geografice?
17Freud
Sunday, 27 November 2011
i îţi dai seama că ei nu fumează. Relaxat, îţi aprinzi o ţigară.
Ce cauta taranii la artisti, a?
18Lotus
Sunday, 27 November 2011
@Freud
Nu ştiu. De altfel, nu văd legătura.
19Freud
Sunday, 27 November 2011
Pentru ca esti idiot, evident.
In primul rand esti nesimtit. Da ma, tu te duci acolo sa discuti despre arta, ca si cum ai avea nevoie de cunostiinte de la ei, si cea mai buna idee a ta e sa le f... (violezi) narile asa. Nu tu la geam, nu iesit pe hol, nimic.
In al doilea rand n-am inteles ce intelegi tu prin probleme de coordonate geografice si n-am inteles unde e partea lipsa, cea cu probleme de sanatate, a 'treia' optiune.
20Lotus
Sunday, 27 November 2011
@Freud
Păi şi tu te aştepţi să înţelegi textele unui idiot ca mine? Nici nu văd de ce te oboseşti să răspunzi unor întrebări care, şi aşa, nu-ţi erau adresate.
21Freud
Sunday, 27 November 2011
Unde zici tu ca ai scris Mircea Popescu la #16 ?
Io ti-am mai zis ca tu ai niste probleme. Eu nu m-as preocupa pentru a repeta cele mai evidente chestii in prostie, ca asa e educatia la proletari, in schimb boala ta pentru a te contrazice cu sute de argumente goale pana castigi zic ca descurajeaza elevii.
22Lotus
Sunday, 27 November 2011
@Freud
De vreme ce n-am precizat cui mă adresez, se subînţelege că autorului. Sau, în unele cazuri, nu se subînţelege.
În orice caz, ţie n-aveam cum să mă adresez: antecomentatorul meu era tot Mircea Popescu iar tu nu comentaseşi deloc la acest articol.
23Mircea Popescu
Sunday, 27 November 2011
@Lotus La 1 se poate raspunde doar in termenii grupului. Daca grupul considera ca este "lipsa de bun simt" atunci pentru acel grup este lipsa de bun simt. Daca grupul considera ca este "o atitudine cool" atunci pentru acel grup este o atitudine cool. Daca grupul considera ca este "o manifestare contrarevolutionara, dujmanoasa si micburgheza", atunci pentru acel grup este o manifestare contrarevolutionara, dujmanoasa si micburgheza.
Actul de-a aprinde o tigara in sine este doar atit : actul de-a aprinde o tigara.
2. Cit e de deranjat cineva nu intereseaza. Modul in care cineva isi traieste deranjul e o conventie sociala pentru indivizii inferiori si o problema personala pentru indivizii superiori. Modul in care cineva isi exprima deranjul e o conventie sociala pentru toata lumea, si o traire personala pentru nebuni eventual, admitind ca indivizi suficient de nebuni cit sa fie independenti in ce priveste expresia mai au capacitatea de personalizare.
25Lotus
Sunday, 27 November 2011
@Mircea Popescu
Nu actul în sine ci actul în acel context. Fără contexte nici nu putem vorbi de bun simţ.
Cred că problema se reduce la ce deranjezi prin lipsa ta de bun simţ. Dacă este un deranj organic, fizic, obiectiv, atunci este lipsă de bun simţ şi ar fi frumos să te abţii. Aici întră exemplul cu fumatul (chiar dacă ei vor considera că e cool, dacă sunt nefumători şi îi deranjează fumul de ţigară atunci se vor simţi fizic incomfortabil în prezenţa ta fumând), exemplul cu pornit boxele la maxim la 1 noaptea în bloc etc.
Dacă suferinţa pe care o provoci vine ca urmare a lezării fie a unui orgoliu, fie a unei false oglindiri a realităţii, fie a unor prejudecăţi etc, atunci poate că se merită.
Apoi, bunul simţ mai are şi o nuanţa de moderaţie. Este ceea ce poate face diferenţa dinte uz şi abuz. Este ceea ce, adăugat la inteligenţă, te poate face înţelept. Este dacă vrei un fel de busolă internă (vine de la simţ + bun, nu?) care te poate menţine "on track".
26Mircea Popescu
Sunday, 27 November 2011
Atit ca pe mine nu ma intereseaza de nici o culoare confortul fizic sau altminteri al celorlalti. Daca ii deranjeaza n-au decit sa treaca la actiune (de exemplu, mutindu-se undeva unde nu sunt eu). Daca nu-s dispusi sa treaca la actiune, sunt bineinteles liberi sa treaca la ce trairi poftesc, cu mentiunea neobligatorie ca din ce-am vazut eu cei care isi consuma trairea pozitiv (ce lucru frumos ca ma afuma Popescu in pofida erorii mele de-a crede ca ma deranjeaza) traiesc in general mai fericiti si ajung in general mai departe decit cei care isi consuma trairea negativ (cine se crede Popescu asta sa ma afume tocmai pe mine!!!).
Nu se pune problema de "ca se merita". Nu poate sa nu se merite, ca n-avem cu ce sa comparam.
Pe mine ma distreaza apropo sa constat ca tu aparent crezi ca ai sa ma inveti chestii. De unde estimezi ca-ti vine complexul asta ?
27Lotus
Sunday, 27 November 2011
@Mircea Popescu
Eu merg pe principiul "ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face". Până acum mi-a adus multe avantaje. Evident că prefer compania oamenilor care se conduc şi ei după acelaşi principiu, din motive lesne de înţeles.
Tu pui accentul greşit că tu ai fi centrul universului. De cele mai multe ori tu ca individ eşti irelevant faţă de grup şi aflat într-o relaţie de subordonare. Nu-i vorba că ceilalţi vor fierbe în ei sau ceva dacă fumezi, cel mai adesea te vor pofti frumos afară iar a doua oară nu te vor mai invita. În ce priveşte muzica la maxim 0 noaptea la bloc, traiul în comun presupune respectarea unor reguli specifice traiului în comun, cum ar fi păstrarea liniştii între anumite ore. S-ar putea ca vecinii să nu-şi pună ei probleme din astea psiho-filosofice cu ce gândesc eu despre Popescu care mă poluează sonor, ci, după un avertisment verbal, să sune la poliţie. Adică nu ştiu în ce lume trăieşti tu...
Se merită în sensul că poate fi util. De exemplu pentru respectivii, adică îi poţi chiar ajuta prin această aparentă nesimţire să-şi evidenţieze nişte defecte-n gândire şi eventual să le corecteze ulterior.
Dacă aş avea să te învăţ chestii nu le-aş risipi aici. Nu cred că te poate învăţa cineva ceva, apropo de koan-ul cu ceaiul. Altfel, şi un măturător de stradă ar fi un potenţial învăţător. Dar asta nu înseamnă că prezentările tale sunt complete şi exhaustive. De altfel, mi-ai dat "ping" mai sus.
28Mircea Popescu
Sunday, 27 November 2011
Pai eu banuiesc ca traim fiecare-n niste lumi adecvate fiecaruia. Cum de altfel se si intimpla in viata.
29Lotus
Sunday, 27 November 2011
@Mircea Popescu
Sunt de acord. Cu menţiunea că lumea-i un termen mai vast: are şi albe, şi negre, şi verzi şi uscate. Mai bine zis trăim între oameni cu care ne asemănăm. Până la urmă, ce contează că şapte miliarde se bat între ei pentru bani şi diverse chestii? Tu nu interacţionezi decât cu cei din jurul tău pe care, într-o anumită măsură, direct sau indirect îi selectezi pe bază de afinităţi. Faptul că ceilalţi 7 miliarde definesc, prin numărul lor covârşitor, "realitatea", devine less important.
Sau, cu alte cuvinte, cum îţi aşterni aşa dormi. Works every time.
Sursa: http://trilema.com/2011/marota-bunului-simt/
Note Blog "Nostalgie despre bunul simt":
* Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere!
Cu stimă - Remus Constantin Raclău
* Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi.
- Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model:
"CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu