Relaţiile între trecut, prezent şi viitor sunt interesante, nu doar din punctul de vedere al istoriei (sau fizicii), ci mai ales al psihologiei. Psihologic vorbind, aceste relaţii ne definesc adeseastarea de sănătate, fericirea şi eficienţa în ceea ce facem.
Influenţa intenţionată a trecutului asupra prezentului şi viitorului – învaţă din trecut –este un truism la nivelul cunoaşterii de simţ comun. De asemenea, influenţa neintenţionată a trecutului asupra prezentului şi viitorului este un fapt interesant, bine ştiut deja din psihologia ştiinţifică; experienţele şi paternurile din trecut ne influenţează reacţiile psiho-comportamentale în prezent şi ne predispun spre anumite reacţii în viitor. Aceste cunoştinţe care ne spun că prezentul şi viitorul sunt influenţate (neintenţionat sau intenţionat) de trecut trebuie însă completate cu un lucru mai fascinant: Trecutul este influenţat (neintenţionat) de prezent! Într-adevăr, ştim din cercetări mai recente de psihologie că sistematic, în mod neintenţionat, ne modificăm trecutul, reconstruindu-l automat/inconştient pentru a ne justifica prezentul; atunci când facem acest lucru intenţionat este o „fraudă” istorică şi intrăm într-un alt registru care nu face obiectul acestei discuţii.
Din punct de vedere psihologic, trecutul – mai ales când se exprimă în forma tradiţiei – este important pentru că ne oferă sens şi semnificaţie, absolut necesare pentru a potoli nevoia noastră înnăscută de predictibilitate care, dacă nu este satisfăcută, are consecinţe grave asupra stării de sănătate psihică şi fizică. Se asigură astfel un sentiment mai puternic al prezentului şi o viziune mai articulată pentru viitor. Trebuie spus însă clar că trecutul, prin tradiţie, este important, indiferent dacă (1) continuăm tradiţia sau (2) vrem să producem o “ruptură” faţă de aceasta. Tradiţia este înţeleasă aici ca un ansamblu de valori, credinţe, afecte şi paternuri comportamentale constituite în cadrul unei comunităţi sociale şi transmise din generaţie în generaţie.
Valorizarea tradiţiei nu este însă un lucru uşor. Motivele sunt multiple. În primul rând, aşa cum spuneam mai sus, în mod frecvent ne modificăm inconştient trecutul pentru a ne justifica prezentul. Ca să minimizăm acest lucru trebuie aşadar să acordăm o atenţie deosebită înţelegerii trecutului, din surse cât mai diverse şi mai obiective. Apoi, mulţi au ambiţia să considere că lumea sau “lucrul” începe cu ei. Atunci au tendinţa să ignore sau să distorsioneze tradiţia în mod intenţionat. Aceste distorsiuni intenţionate sau neintenţionate ne fac instabili în prezent şi fără viziune pentru viitor. În plus, dacă ignorăm tradiţia când de fapt o continuăm, arătăm lipsă de credibilitate. Dacă ignorăm tradiţia, chiar atunci când ne “rupem” de ea, putem ajunge în derivă sau putem repeta în mod stupid greşelile trecutului.
A recunoaşte tradiţia, indiferent că o continui sau te “rupi” de ea, presupune în mod obligatoriu bun-simţ. Dacă nu ai bun-simţ nu poţi respecta tradiţia (printre altele) şi vei fi în derivă. Aşadar, ca să fii (1) robust psihologic şi credibil în prezent şi (2) cu viziune articulată pentru viitor, înţelege tradiţia şi ai bunul-simţ să o respecţi, indiferent dacă o continui sau de separi de ea!
* Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu