marți, 8 septembrie 2015

Superioritatea la români

În timpurile de tristă și regretată amintire pentru unii (Era mai bine, că ne dădea Ceaușescu „servici” și apartament…), când românii stăteau aliniați la parada de 23 august, potolul se vindea pe cartelă, iar în magazinele de țoale nu se găseau blugi imperialiști, că mai avea puțin regimul și ne îmbrăca pe toți în uniforme, precum chinezii, pe vremea când circulam aproape toți cu mijloacele de transport în comun și împărțeam conștiincioși biletelele pe litoralul patriei, prin sindicat, cel mult prin ONT, deoarece Albena și Antalia nu fuseseră încă inventate, existau mult mai puține motive pentru ca oamenii să fie sau să pară superiori unii în fața altora.
Trăiam cu toții într-un plan orizontal și liniștit, iar când cineva își așeza un ziar sub pantofi, să pară mai înalt, sau se urca pe vreo bordură, imediat săreau alții și îl dădeau jos, la același nivel, ca într-o joacă nevinovată. Astăzi, întreaga Românie stă revărsată pe o scară cu infinite trepte. Nu urcă, nu coboară, stă doar, așa, încremenită. Pe treptele de jos sunt pensionarii, incapabili să mai urce, oamenii cu venituri modeste copiii și tinerii, o categorie indigestă statului și patronilor dornici să angajeze oameni supercalificați, eventual născuți gata învățați. A, nu mă refer la tinerii de fițe, lipiți ca niște ventuze în cluburile din Dorobanți sau Ibiza. Puțin mai sus stau bugetarii și slujbașii firmelor particulare. Mai sus, șefii lor. Și tot așa. Unii se tem să urce, alții să coboare, să cadă, sau și mai rău, să fie dați jos. De la un capăt la altul al scării pe care trăiesc românii, domnește însă un sentiment de superioritate, de trufie, mândria nativă a locatarului din spațiul mioritic. Sentimentul acela consolidat în timpuri străvechi, când unii aveau și alții n-aveau: pământ, vite, cai, oi mândre și cornute, inclusiv câini mai… bărbați.
Continua ...
Citit restul articolului la ... (- See more at) :

 http://edituramateescu.ro/2013/08/superioritatea-la-romani/#sthash.msgliZzJ.xnQgH1PF.dpuf

* Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu