Autor: radu oncescu
Recunosc că nu prea mă duc la teatru, la muzeu sau la ateneu deși în ultima vreme m-am mai dezghețat).Și normal că în timpul unei piese de teatru, unui concert de muzică simfonică sau în timp ce vizitezi o expoziție trebuie să respecți anumite rigori.Dintre ele, cea mai sfântă este telefonul pe silențios (lucru valabil la fiecare examen din sesiune).
Și trebuie să fiu de acord și cu Oana Pellea, care ieri seară pe Facebook spunea următorul lucru :
Azi in timpul spectacolului, am vrut sa plec acasa. La al treilea telefon ce suna in sala …am vrut sa plec acasa!
Nu am facut o din respect fata de ceilalti spectatori si din respect fata de partenerul meu de scena…dar…am vrut realmente sa plec acasa!
Ce trebuie sa facem ca sa va convingem sa inchideti telefoanele?
Daca nu ii respectati pe cei ce sunt in scena…barem pe cei ce sunt in sala…
Pacat. Mare pacat.
Trist.
Ca spectator, am avut ocazia de a lua parte la asemenea „manifestații” chiar anul acesta când o persoană din fața mea fotografia spectacolul pe parcurs, deși a fost atenționat la început.Chiar și eu i-am spus să pună deoparte aparatul foto, dar turcul tot turc rămâne.Plus că aici ar interveni și partea de copyright.Unde este și partea de respect față de cei care sunt în sală de care vorbește și doamna Oana Pellea.
Sursa: http://www.raduoncescu.ro/2013/04/11/despre-bunul-simt-la-teatru-si-nu-numai/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu