joi, 31 august 2017

Mic studiu despre salut

Autor: Otilia  - OCT 2008


E scris demult. De când eram prin facultate. L-am găsit de curând, uitat printr-un mail dintr-o scurtă corespondență cu profesoara coordonatoare. Mi s-a părut interesant atunci, cred că la fel mi se pare și acum. Îl folosim zi de zi fără să ne gândim câte poate spune despre noi și timpurile pe care le trăim.


Dinamica salutului. Salutul în societatea românească de astăzi

Salutul este cea mai simplă formă de atenţie sau de respect care poate fi arătată faţă de o persoană sau un grup. Domeniul formulelor de salut este dinamic şi asta pentru că ţine cont de relaţiile sociale, de schimbările produse în sistemul acestor relaţii, de normele de politeţe.

Studiul asupra salutului se înscrie în ramura lingvisticii numită sociolingvistică pentru că reflectă modul de a gândi, purta şi interacţiona al oamenilor la un moment dat în societate.

În limba română există foarte multe formule de salut dar care de-a lungul timpului au suferit diverse transformări sau chiar au ieşit din uz.

Pentru a vedea care formule de salut sunt folosite astăzi, în ce momente şi cu ce scop am folosit un corpus care adună formule de salut, cuvinte şi expresii care denumesc noţiune de a saluta.

Partea cea mai interesantă mi se pare cea legată de evoluţia salutului epistolar. Acesta a suferit cele mai multe modificări odată cu evoluţia societăţii de azi pentru că scrisorile au fost înlocuite cu comunicarea pe internet.


Cuvinte cheie

– formule de salut, factori extralingvistici, model de comportament, integrare sociolingvistică, comportament psihosociolingvistic


1. Introducere

„Salutul este comportamentul comunicaţional, gestual sau verbal (ori şi gestual şi verbal) cu o semnificaţie cunoscută unui micro sau macrogrup social, prin care se dă un semn de atenţie, de respect, de politeţe unei persoane sau unui grup.” (Pietreanu, 1984: 29)

Traian Herseni în Sociologia limbii spune că nimeni nu spune ceva fără să se orienteze după cel căruia i se adresează. Atât cel care salută cât şi cel care răspunde la salut trebuie să se adapteze la situaţia socială dată pentru a avea un comportament lingvistic adecvat. Prin urmare alegerea formulelor de salut potrivite sunt determinate şi de factori extralingvistici.

Domeniul formulelor de salut este dinamic pentru că ţine cont de relaţiile sociale, de schimbările produse în sistemul acestor relaţii, de normele de politeţe.

„Formulele de salut îşi modifică formula şi sensul de-a lungul evoluţiei lor, capătă valori noi, în funcţie de schimbările petrecute în societate. Există formule de salut care prin substanţiale transformări fonetice, semantice, gramaticale devin clişee lingvistice. Există situaţii în care unele formule de salut depăşind la un moment dat sistemul anumitor relaţii au fost folosite sau continuă să fie folosite în alte împrejurări decât cele care le-au generat.” (Pietreanu, 1984: 71)

În limba română sunt foarte multe forme de salut dar de-a lungul timpului ele s-au mai învechit şi au ieşit din uz. Pe vremuri salutul era o marcă a politeţii, astăzi îşi mai păstrează această notă dar nu în aceeaşi măsură.

Scopul lucrării este de a urmări dinamica salutului atât în ceea ce priveşte formularea cât şi în ceea ce priveşte rolul său şi scopul cu care este folosit.

În realizarea acestui studiu s-au adunat informaţi din diverse cărţi de specialitate care au tratat această temă şi care oferă informaţii folositoare ca bază pentru un studiu actual.

Cartea Lexic românesc, Cuvinte, metafore şi expresii de Dumistrăcel Stelian a oferit informaţii utile în ceea ce priveşte evoluţia formulei de salut Bună ziua, plecând de la explicaţia semantică a cuvântului bun. O altă carte importantă este: Salutul în limba română (1984) a autoarei Pietreanu Marica. Aceasta oferă date importante despre salut şi de asemenea şi un corpus cu formule de salut, cuvinte şi expresii care denumesc noţiunea de a saluta. Acest corpus poate fi folosit în tratarea acestei teme pentru că se pot scoate în evidenţă ce formule se folosesc astăzi des şi ce formule sunt acum învechite.

Sociolingvistica scrisă de Chiţoran Dumitru şi Ruxăndroiu Ionescu Liliana a ajutat în clarificarea unor termeni folosiţi în domeniu şi a unor metode de cercetare. Alte cărţi care au ajutat la cest studiu au fost Sociologia limbii a lui Traian Herseni, Lecturi de psiholingvistică realizate de Slama-Cazacu Tatiana.

Pentru a urmări dinamica salutului am urmărit cu ajutorul unui corpus care dintre formulele şi expresiile de salut sunt astăzi folosite şi care dintre ele rămân o marcă a timpului trecut. Acest corpus a fost folosit şi în interviurile cu tinerii pentru a vedea şi în rândul acestora care este tendinţa actuală.

Studiul începe cu analiza salutului ca formă de politeţe, apoi cu o analiza a formulelor de salut pe categorii: de dimineaţă, peste zi, pentru seară, folosite la întâlnire, la despărţire; câteva referiri cu privire la aspectele negative ale salutui, formulele da salut la tineri şi despre salutul epistolar.

Vom observa că sursele dinamicii salutului sunt interne şi externe. Prin sursele interne au loc transformări ale unor saluturi mai vechi, recombinări ale acestora şi chiar convertirea funcţională a altor cuvinte sau sintagme. Prin sursele externe au loc împrumuturi inevitabile din alte limbi, mai ales din engleză datorat caracterului internaţional al fenomenului.


2. Cuprins


2.1. Salutul formă de exprimare a politeţii

Salutul reprezintă primul semn al unei bune creşteri. După felul în care salutăm cei din jurul nostru îşi pot face o părere despre noi. Politeţea ne cere să salutăm persoanele necunoscute atunci când intrăm într-o instituţie, într-un birou, într-un compartiment de tren, într-un lift, într-un magazin mic. Persoanele necunoscute se pot saluta îndeosebi atunci când se urmăreşte stabilirea unui contact social.

Este ştiut că oamenii la sate se salută între ei chiar dacă nu se cunosc. În oraşele mari oamenii nu se salută între ei dacă nu se cunosc acest lucru fiind dictat şi de factori extralingvistici. Astăzi salutul este văzut la fel ca un mod de a exprima politeţea dar nu în aceeaşi măsură ca odinioară. Oamenii se salută între ei pentru că această politeţe a devenit într-un fel mecanizată. La tineri salutul între ei este mai degrabă un mod de recunoaştere la un grup, de afirmare. Paradoxal atitudinea faţă de cei care nu salută este la fel de dură chiar dacă gradul de politeţe cu care se enunţă un salut a scăzut.


2.2. Formulele de salut

Formulele de salut, cuvintele şi expresiile care denumesc noţiunea de a saluta sunt foarte multe şi diferite în funcţie de regiunea ţării cât şi de momentele în care ele sunt folosite. Avem astfel salutul de dimineaţă, de zi, de seară, de revedere, de despărţire, anuale, de sărbători.

Dintre formulele de salut în general, care astăzi se folosesc mai puţin sau chiar au ieşit din uz menţionez: alduiască-te Dumnezeu, a se mătăni, bun sosit, bineaţ, bună cina, ce faci tu muiere?, cum ai mas?, cum ţi-ai zâuat?, hodină curată, mă închin cu sănătate, gustare bună, du-te cu ceas bun.

În ceea ce priveşte salutul de dimineaţă cea mai utilizată formulă este Bună dimineaţa. În Transilvania şi Crişana se foloseşte şi dimineaţa bună. Ca răspuns la salut se foloseşte des formula prescutată neaţa şi uneori neaţa bună. Formule care astăzi pentru salutul de dimineaţă nu se mai folosesc ori se folosesc foarte rar sunt: cum ai mas?, te-ai sculat?, bună dimineaţa să deie Dumnezeu!

Peste zi cea mai frecventă formulă pentru salut este: Bună ziua. Alte forme ale salutului de peste zi sunt: sărut mâna, bună, salut, ce faci? şi în funcţie de regiune servus sau ciao.

Formula de salut sărut mâna este folosită de bărbaţi şi tineri pentru a se adresa femeilor dar rareori mai este însoţit şi de gestul în sine.

Formula Bună se foloseşte între tineri. Al. Graur consideră că nu este îngăduit să o adresăm unei persoane căreia nu îi datorăm un respect deosebit. Formularea O zi bună a început să fie des folosită şi este împrumutată de la englezescul Have a nice day. Registrul stilistic acoperă o zonă care se întinde între standard, colocvial, elegant şi ceremonios.

Dintre formulele învechite sunt: bun amiazu, să trăieşti, bună să-ţi fie vorba, dea Dumnezeu sănătate.

Cele mai utilizate formule pentru seară sunt Bună seara şi Noapte bună. Alături de acestea se mai folosesc şi bună, cum ţi-ai petrecut ziua?, cum a fost azi?, somn uşor, vise plăcute. Ca răspuns la acestea se folosesc: bună seara, noapte bună, noapte bună şi ţie, mulţumesc la fel.

Printre formulele de salut pentru seară învechite sunt: sara bună, cum ţi-ai zâuat?, bună noapte, s-aveţi noapte uşoară. Ca răspunsuri la aceste formule se folosesc: sara bună să dea Dumnezeu, mulţam, să te alduiască Dumnezeu.

Formulele de salut folosite astăzi la întâlnire sunt: bine te-am (v-am) găsit sănătoşi, sărut mâna, vă salut, salutare, să trăieşti bine, ce mai faci? cum o mai duci?, noroc, tot respectul.

Cele mai folosite formule de salut la despărţire sunt: adio, la revedere, rămas bun, pe mâine, călătorie frumoasă, călătorie plăcută, călătorie uşoară, cu bine, cu bine şi să ne vedem sănătoşi, drum bun, rămâi sănătos, să te întorci sănătos, te sărut, te las cu bine, toate bune, vă salut.


2.3. Aspectele negative ale salutului

Uneori salutul este folosit şi pentru a exprima anumite sentimente negative către cineva. De cele mai multe ori astfel de formule sunt spuse la despărţire: la revedere şi să ne vedem când mi-oi vedea ceafa, cale bună ca bumbacul când oi cădea să-ţi spargi capul, drum bun cale bătută, la revedere poate te grăbeşti, adio şi-un praz verde. Acestea exprimă neplăcerea de a întâlni pe cineva ori dorinţa de a nu mai revedea o persoană curând.


2.4. Forme de salut la tineri

Saluturile la tineri sunt foarte expresive şi delimitează comunitatea lingvistică din care fac parte. Salutul între ei exprimă modul lor de a fi. Ca orice adolescenţi dornici de a se remarca o fac încercând diferite forme de salut inspirate din activităţile lor specifice vârstei precum discuţii pe chat, jocuri, internet, televizor, filme. Majoritatea formulelor sunt împrumutate din alte limbi, cu precădere din engleză şi din limbaj specific chat-urilor. Folosesc un limbaj economic şi deseori elemente de argou.

Poate fi şi o formă de manifestare a libertăţii. Printre formulele întâlnite la tineri sunt: bună, salut, salutare, ciao, servus, hello, hallo, hi, ola, see ya, ciuz, che fai?, coza fai?, como estas cica?, ce zici că faci, wassaap?, zi ce mai combini?, ce faci, dud?, cară-te că te aşteaptă acasă, hai că mă tir pe cameră, ne auzim la un ţâr, te-am ţucat, mergi cu Domul, vaya con Dios, haidi pa, pa şi pusi, tai-tai, te-am pupat pe buletin, te-am pupat pe portofel, pa şi pace la neamuri, mai trăieşti, bye-bye. Referitor la aceste tendinţe lingviştii sunt de părere că nu ar trebui să ne îngrijorăm pentru că ele nu vor ajunge în limbajul literar, academic, tocmai pentru că sunt tendinţe. Sociologii consideră că după etapa adolescenţei, tinerii vor aborda formulele de salut obişnuite.

Astfel de formule vor dispărea şi vor fi înlocuite de altele în funcţie de fiecare generaţie şi de influenţele asupra ei.


2.5. Salutul epistolar


Acest tip de salut a suferit cele mai multe schimbări odată cu modificările din societate. Pentru că modul de comunicare la distanţă s-a schimbat salutul epistolar practic a fost înlocuit de salutul din mailuri şi de pe chat-uri. Majoritatea tinerilor au declarat că nu au trimis nici o scrisoare şi nci nu intenţionează. Pe vremuri salutul epistolar avea o foarte mare conotaţie afectivă şi suna astfel: stimate domnule, fratele meu, dragul meu prieten, al tău prieten, scumpa mea, iubita mea.

Astăzi sunt folosite exprimări cât mai concise şi nu mai există nici un fel de conotaţie afectivă. Ce implicaţie afectivă mai poate avea un Bună, Salut, sau sal (salut), bn (bună)? De obicei pe chat-uri se folosesc exprimări ale salutului cât mai reduse iar în mailuri se folosesc formule mai lungi: Bună ziua, Multumesc, La revedere, O zi bună.

Aceste schimbări pot spune multe despre tendinţele societăţii actuale. În primul rând dorinţa de a face o economie de timp, faptul că oameni se înstrăinează tot mai mult şi preferă sa vorbească cu cei apropiaţi pe site-uri de socializare. Acestea doar creează impresia de socializare în realitate de fapt adâncind singuratatea. De asemenea şi ideea de dor putem spune ca suferă cu aceste lucruri anumite modificări atât timp cât distanţele sunt comprimate de comunicarea pe internet.


3. Concluzii


Salutul reprezintă o modalitate de exprimare a politeţii şi totodată un mijloc de integrare sociolingvistică. Studiul asupra dinamicii salutului arată că şi acesta este supus schimbărilor în timp şi poate suferi diferite transformări.

Există multe formule de salut care nu mai există astăzi sau care se folosesc într-o formă prescurtată. Atitudinea faţă de salut a fost şi ea supusă schimbării: salutul rămâne o formă de bună creştere şi o exprimare a politeţii dar nu în acelaşi grad ca odinioară. De multe ori salutul este văzut ca un act mecanizat, învăţat, cu scopul de a socializa. Schimbările din societate au făcut din acesta un act uneori impersonal fără prea multe implicaţii afective. Pe vremuri era o urare încărcată de multă bucurie, omenie şi respect.

Salutul folosit de tineri a devenit marca originalităţii lor, modul prin care vor să se remarce de ceilalţi vorbitor. Adesea folosesc împrumuturi din alte limbi, cu precădere din engleză.

Salutul epistolar a suferit cele mai multe schimbări şi asta pentru că modul de a comunica prin scrisori a fost înlocuit de discuţiile prin intermediul internetului.

Prin urmare salutul este supus dinamici şi reflectă modul de a gândi, purta şi interacţiona a oamenilor la un momen dat în societate.


4. Bibliografie

David, Diona. (1980). Limbă şi cultură. Timişoara: Editura Facla.

Dumistrăcel, Stelian. (1980). Lexic românesc, Cuvinte, metafore şi expresii. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Pedagogică.

Herseni, Traian. (1975). Sociologia limbii. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.

Pietreanu, Marica. (1984). Salutul în limba română. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Ruxăndroiu, Ionescu, Liliana şi Chiţoran, Dumitru. (1975). Sociolingvistică. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Slama-Cazacu, Tatiana. (1980). Lecturi de psiholingvistică. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.


Sursa: http://cughilimele.ro/mic-studiu-despre-salut/


Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model:
                                                  "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Bunul simt in teorie

Autor: Dorian Lungu

Citeam undeva, ca o teorie este un lucru de bun simt caruia cineva i-a consacrat toata viata ca sa il descopere. Mi-a placut in mod deosebit abordarea. De multe ori, atunci cand auzim o teorie bine conceputa, exclamam “…pai asta e un lucru de bun simt, e un lucru normal”. Teoriile bune sunt lucruri de bun simt, iar testul cel mai bun pentru a vedea cat de folositoare este o teorie, este daca se potriveste cu realitatea, asa cum o percepm fiecare in parte.

Viceversa insa… un lucru de bun simt poate fi orice mai putin o teorie credibila nu. Deseori tindem sa generalizam ceva bazat pe cateva experiente si constatari. Superstitiile, opiniile cuiva, relatari incomplete, etc, sunt numai cateva exemple in acest sens.

Este esential ca atunci cand vrem sa ne bazam pe bunul simt, sa vedem daca se verifica in realitate. Verificam ceva inainte de a emite o teorie? Ei bine, de multe ori nu o facem si eroarea apare instantaneu. Uneori credem ca o facem, si de fapt numai simulam acest lucru. De cele mai multe ori insa, credem ca avem o teorie, si de fapt avem eventual un lucru de bun simt, pe care noi incercam sa il avansam sau sa il impunem ca si teorie.

Este daca vreti, un indemn la a citi, a invata, a prelua citate si teorii celebre, dar nu in detrimentul judecatii personale. Mintea noastra se hraneste si se dezvolta atunci cand “o pui la treaba”, nu atunci cand citesti ceva si redai apoi, inchipuindu-ti ca asa devii mai cult, mai fericit si mai destept…

Sursa: http://www.dorianlungu.ro/2009/04/bunul-simt-in-teorie/

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Buna cuviinta si politetea

Editor: Epoch Times România  /  14.10.2008

Un om politicos nu poate ramâne indiferent la ceea ce se intampla în jurul său ...


Demult, la inceputul existentei noastre, ni s-a dat minunatul drept de "a fi”. Prin atitudinea si comportamentul nostru, prin agoniseala cognitiva si afectiva pe care o realizam si o punem in slujba progresului nostru si al semenilor nostri, avem obligatia sa respectam aceasta conditie umana, singura capabila sa ne asigure "evolutia armonioasa in mersul spiralat al istoriei”.

In toate vremurile oamenii au nazuit spre ameliorarea conditiei lor. Societatea traieste in noi, dar si prin noi. Economia, politica, cultura, stiinta, literatura, arta, invatamantul, familia se judeca nu numai in perspectiva istorica si sociala, ci si prin prisma vietii cotidiene a oamenilor, cu toate problemele lor intime, personale, materiale ce le marcheaza constiinta, caracterul si comportamentul. Sa incercam sa ajutam oamenii sa se inteleaga intre ei, omul sa inteleaga societatea si devenirea ei iar aceasta, la randu-i sa inteleaga omul si sa-l ridice.

Daca legea reprezinta un act de vointa al statului prin care se "impun” cetatenilor anumite reguli obligatorii de comportare, normele morale exprima anumite cerinte pe care societatea le "recomanda” in privinta comportarii individului sau grupului social.

Bunul-simt, buna-cuviinta si comportamentul civilizat in societate nu pot fi separate de moralitate, caci o conduita frumoasa este si morala si ceea ce este moral este frumos. Socotim deci ca profilul moral, cinstea, corectitudinea si celelalte componente ale sale fundamenteaza atitudinea omului in relatiile sociale si definesc ceea ce numim demnitate umana; politetea ii adauga distinctie si eleganta.

In mod frecvent se foloseste termenul de politete, ce ar trebui sa cuprinda majoritatea regulilor simple de comportament in societate. Am putea numi politetea drept "permanenta atentie acordata celor din jur”, "arta de a fi placut celor din jur” sau "respectarea demnitatii tuturor, incepand si terminand cu a ta insuti”. Nu se poate trai in societate fara politete. Esenta politetii consta in grija pe care trebuie sa o avem, prin spusele si faptele noastre, fata de oamenii din jur. Politetea, "moneda de schimb” a relatiilor zilnice in toate imprejurarile, platforma comuna de intelegere si bunavointa, implica: omenie, simtul dreptatii, simtul frumosului, tact, bun-simt, decenta.

Politetea reprezinta, de fapt, o forma avansata a "bunei-cuviinte” si una de baza a "etichetei”. Respectarea legilor statului este obligatorie, a legilor bunei-cuviinte este voluntara, dar "ceea ce nu opreste legea opreste buna cuviinta” (Seneca). Bunul-simt presupune respectarea personalitatii si muncii altuia, respectul pentru om si omenia lui, pentru adevar, modestie, discretie, corectitudine si ingaduinta, disciplina liber consimtita. Buna-cuviinta are o semnificatie apropiata de politete; este insa o politete spontana, nedeliberata, ce decurge din intelepciunea poporului, din omenie. Ea reprezinta elementul de baza in comportament, este un reflex al fondului moral-uman, o "stiinta a purtarii”.

Politetea nu mai este un "lux”, ci un imperativ al societatii moderne, al omului zilelor noastre, o victorie impotriva instinctelor, un indemn pentru respectarea regulilor de convietuire sociala, a principiilor si normelor de munca si comportare intr-o societate libera, a aspiratiilor catre frumos. Adevarata politete subintelege si bunatatea. Un om politicos este un altruist. Un om adevarat este un om generos, un om politicos este un om generos, un om cult si manierat este un om bun si generos.

Corectitudinea este un element necesar politetii, dar este in primul rand o manifestare de respect fata de societate. Adevarata politete implica o corectitudine prevenitoare, plina de atentie, animata de bunavointa. Politicos este omul sincer, calm, deschis, atent, nesofisticat, increzator in fortele proprii si in buna-credinta a celorlalti. Politetea reala este senina, luminoasa, datatoare de multumire, de bucurie, binefacatoare. Incearca si largeste valul de bunavointa in jurul tau, ofera si primeste veselie, o veselie sanatoasa, robusta, curata si sincera; ea va lumina toate lucrurile si pe tine insuti.

In conceptia contemporana politetea nu cunoaste constrangerea in nici o forma a ei. Ea se impune omului civilizat prin intelegerea necesitatii de a gasi un limbaj comun cu alti oameni, de a coordona dorintele proprii cu dorintele celorlalti. A-ti insusi un ansamblu de reguli care definesc politetea nu este destul; politetea adevarata este cea integrata personalitatii umane, devenita reflex si exercitata ca atare. Similar culturii, politetea adevarata este ceea ce ramane dupa ce au fost uitate regulile invatate; autocontrolul initial, autodisciplinarea se transforma cu timpul in a doua natura a omului; deprinderea devine reflex, reactiile se automatizeaza, instinctivul devine politicos, primitivul devine civilizat.

Un om politicos este un om stapan pe purtarea si pe reactiile sale, sigur de el, miscandu-se liber, dezinvolt. Nesiguranta si timiditatea isi au de cele mai multe ori originea in necunoasterea regulilor de politete. Sa nu ne sfiim sa ne cerem scuze daca suntem in culpa; sa recunoastem faptele fara ocolisuri. Sa apreciem povata data de cel cu fire argintii la tample; sa avem rabdare inepuizabila fata de cei tineri si foarte tineri. O regula de baza a politetii este cuprinsa in cunoscutul proverb: "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.”

Politetea trebuie sa existe fata de toata lumea, fata de mai marii si mai varstnicii nostri ca si fata de subalterni, fata de femei, fata de egali, fata de superiorii si inferiorii nostri. Politetea fata de superiori aduce a respect; fata de inferiori a delicatete si a gingasie. Politetea este integra si omniprezenta. Cuvantul "politicos” este un adjectiv fara grade de comparatie. Politetea se aplica oriunde, acasa, pe strada, in tramvai, in magazine, la serviciu, la cinematograf, alaturi de prieteni, de colegi, de necunoscuti, in facultate sau in uzina, pe santier, in autobuz, la cantina, la teatru sau la petrecere, in familie si chiar in stricta intimitate. In orice loc bunul-simt trebuie sa fie nelipsit.

Politetea este permanenta. Oamenii politicosi sunt politicosi 24 de ore din 24. Politetea se insuseste ca o autodisciplinare constanta. In societate trebuie sa fim mereu calmi, controlati si exigenti cu noi, increzatori si ingaduitori cu ceilalti, oriunde si oricand, la toate orele si in toate imprejurarile! Domnisoara care raspunde urat solicitantului de la ghiseu nu poate fi "distinsa” nici la cinematograf, nici acasa. Oamenii politicosi numai cateva ceasuri pe zi sau numai in anumite imprejurari nu sunt politicosi deloc.

A fi om inseamna, in primul rand, a te purta omeneste cu semenii tai, a-i respecta. Politetea nu se rezuma insa la stradania de a-i respecta pe ceilalti; inarmati cu bunul-simt, va trebui sa facem un al doilea pas important impus de politete, infierand actele de nepolitete flagranta; politetea trebuie sa fie intr-un fel activa. Demnitatea umana, pretuirea semenilor nostri, ocrotirea femeilor si copiilor, a varstnicilor sau suferinzilor impun acest lucru. Iesirea din pasivitate este o caracteristica a politetii.

Politetea este deci si o atitudine. Un om politicos nu poate ramane indiferent la ceea ce se intampla in jurul sau. Interveniti in numele politetii pretutindeni si condamnati, in primul rand prin atitudinea dvs., orice act necivilizat, incepand cu cel mai nevinovat si sfarsind cu grosolania cea mai agresiva. Fiti solidari cu oamenii politicosi sau care sunt pusi in situatia de a apara politetea. Atitudinea colectiva este cea mai convingatoare; cautati atmosfera de intelegere, de civilitate, de solidaritate cu cei corecti. Fata de cei care cu buna stiinta si cu rea vointa se abat de la purtarea civilizata, fermitatea este justificata si necesara.

Sursa: http://epochtimes-romania.com/news/buna-cuviinta-si-politetea---22288


* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Manifest pentru bun simt

Autor: Marta Usurelu / 16.01.2014

Gasesc saptamanal pe net povesti sfasietoare ale oamenilor care nu mai pot in tara asta. Care vor sa plece. Ma gandesc mereu ca li s-a intamplat ceva tragic, care nu mai poate fi suportat. Citesc insa postul si vad ca nu mai pot cu romanii, cu felul nostru de a fi… cu noi in general.

Nu au o problema anume. Nici nu pleaca. Se plang doar ca vor sa traiasca intr-o tara occidentala, cu oameni corecti, vesnic zambitori, cu joburi inspirationale si salarii pe masura. Unde cu siguranta curge lapte si miere si totul este roz. Nu gri si tern ca la noi.

Cunosc, pe de alta parte, multi oameni cu bun simt, care stiu sa spuna “Multumesc”, care isi stiu lungul nasului. Lucrez intr-un domeniu in care intalnesc atat cu oameni de afaceri cu multi bani, dar si oameni modesti, care se dovedesc de multe ori a fi chiar mai inteligenti si cu mai mult bun simt decat cei cu bani, si rar mi se intampla sa vad nesimtire. E drept ca, la nivel de strada, multi oameni nu stiu (sau nu vor) sa se comporte civilizat. Dar asa este peste tot. Fara reguli si amenzi stricte, ceea ce nu avem, nu poti sa ai mari pretentii.

Ma supar insa cand aud conationali spunand ca nu suntem de incredere. Ca nu sarim in ajutor unii altora. Ca vrem doar sa moara capra vecinului. Nu suntem asa! Ce se vede la televizor nu ne caracterizeza pe toti. Si ma deranjeaza sa vad ca doar unii cred ca au avut o educatie aleasa, bunici mai inteligenti care i-au invatat ce e bine si ce e rau sau ca cele mai tari skill-uri de viata sunt cele deprinse la scoli celebre.

Generalizarile nu isi au locul. Nu putem fi bagati la gramada in mocirla. Am avut toti in familie pe cineva care ne-a invatat bunul simt. Bunici care ne-au aratat frumusetea lumii, oameni care ne-au invatat sa avem aspiratii. Si, desi nu toti avem viata pe care ne-o dorim si la care visam, ne straduim sa ajungem mai sus, sa traim mai frumos si ne alegem oamenii langa care vrem sa ne petrecem zilele. Alegem din bun simt sa nu ne plangem mereu, in public, dand vina pe ceilalti.

E trist sa renegi permanent tot ce suntem, doar cu gandul la alte popoare la care nu ai de gand sa aderi niciodata. Viata trece si, cautand cu disperare un loc mai bun, ajungi sa imbatranesti in amaraciune. Si n-ai sa observi niciodata ca poate ce-ti doresti este langa tine.

Sursa: http://martausurelu.ro/2014/01/manifest-pentru-bun-simt/

* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Muzica şi … bunul simţ


  


De fapt, în toate s-ar cuveni bun simţ, asta este foarte clar!
Când auzi azi nişte miorlăituri jalnice sau nişte zgomote fals lătrătoare, la asta se şi gândeşte, imediat, omul normal. De fapt, nici nu este de mirare, fiindcă totul porneşte de la om! Dacă omul are bun simţ şi creaţia sa, munca sa, cuvintele sale, faptele sale – au. Dacă nu – nu. Şi dacă bunul simţit este însoţit şi de creație, omul este cu adevărat o fiinţă superioară, vorba anticilor „asemeni zeilor”. Dacă nu – nu.
1872, Viena. Johannes Brahms se găsea în vacanţa de vară la via unui prieten, undeva în jurul capitalei. Totul era minunat: aerul, natura, bucatele servite la masă, soarele, compania. La prânz se servi şi un vin foarte bun „al casei”, cum se lăuda gazda:
***
– Maestre, am plăcerea să vă prezint pe „Brahms”-ul cramei mele! – zise acesta cu emfază.
La care Brahms, modest dar glumeţ, îi replică pe dată:
– Atunci deseară bem un „Beethoven”?!
Tot Viena. Wagner făcea repetiţie cu orchestra la opera Lohengrin. Muzicienii erau cu adevărat impecabili. După două ore de cântat, în care toţi instrumentiştii îşi puseră tot sufletul, Wagner opri repetiţia şi profund emoţionat le spuse:
– Vă mulţumesc din inimă! Aţi cântat mult mai frumos decât am compus eu!
***
New York. Concert mare în pregătire, repetiţii obositoare şi pretenţioase, căci dirija însuşi Toscanini, care nu trecea cu vederea nici un un mic rabat de la perfecţiune.
La un moment dat, Toscanini îi face o observaţie, foarte pertinentă de altfel, sopranei, care se simte extrem de ofensată:
– Dumneavoastră, maestre, văd că pierdeţi din vedere faptul că eu sunt o mare artistă! – se răsti insolentă diva.
La care Toscanini replică prompt:
– Promit să nu deconspir acest secret neştiut de nimeni, vă asigur!
* * *
Germania. O vacanţă de vară şi o vilă închiriată lângă cea a unui pictor norvegian pe nume Edvard Diriks (1855-1930), talentat, dar abia sosit şi de aceea probabil foarte, foarte obosit. Din vila vecină se auzea un pian muncit din greu, o după-amiază, două, trei, până noaptea târziu. A treia seară cei doi vecini ies pe balcon, fiecare dornic să guste răcoarea serii. Pictorul întreabă iritat:
– Dumneavoastră aţi clămpănit zilele astea, ore în şir, la pian?
– Da – răspunse pianistul mirat.
– Să ştiţi că m-aţi scos din sărite! Şi vă străduiţi degeaba exasperând vecinii, fiindcă n-o să ajungeţi nicăieri, fiindcă n-aveţi pic de talent!
Pianistul zâmbi şi spuse calm:
– Mai ştii că n-aveţi dreptate?! Mă numesc Franz Liszt şi nu sunt nici eu mulţumit întotdeauna de mine. De aceea studiez mereu.
Jenat, Diriks se retrase, nu înainte de a-şi cere respectuos scuze.
Video: YouTube
Bunul simţ?
Pasăre rară … deşi este o putere pe care numai prostul trufaş o poate respinge, cum zicea Iorga.
Dar poate că totuşi tot la Tagore găsim salvarea. „Sunt adevăruri care se spun şi adevăruri care se tac” …

* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

„Neam de neamul nostru ...”

Ioan Munteanu, cel mai cutrămurător adevăr spus de la Tribuna Parlamentului României, de la 1945 încoace: „Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ și nesupunere!”

21 februarie 2014 Viaţa Nemţeană


Ioan Munteanu, cel mai cutrămurător adevăr spus de la Tribuna Parlamentului României, de la 1945 încoace:

„Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ și nesupunere!”

Milioane de români sînt măcinaţi de aceleaşi probleme care, parcă, nu le vede nimeni din cei ajunşi în Parlament. Sîntem uimiţi, astăzi, de declaraţia politică făcută în Parlamentul României, de un deputat – Ioan Munteanu(colegiul 5 Neamţ)- în care ni se vorbeşte, şi, implicit, recunoaşte, despre cele mai mari tare care apasă asupra acestui popor.

Înainte de a citi acest document care ar trebui să facă înconjurul Europei pentru radiografia completă a societăţii româneşti, trebuie să vă spunem că deputatul Ioan Munteanu este singurul din Neamţ care, fiind la putere cînd s-a votat tăierea pensiilor, a refuzat să dea acest vot. A fost exclus, şi pentru verticalitatea sa, oamenii i-au dat buline albe şi l-au ales din nou. Ne-a surprins această săptămînă, cu această declaraţie politică, unică pentru peisajul post-decembrist românesc.

„ E din ce în ce mai clar că nimic nu mai e ca altădată. S-a schimbat vremea, dar s-au schimbat și vremurile. S-a cam terminat cu cei șapte ani de acasă, cu respectul faţă de profesori sau faţă de persoanele în vârstă. O nestăvilită bășcălie a luat locul bunului simţ și a comportamentului civilizat. Lumea s-a întors pe dos, copiii își bat ori își ucid părinţii, tineri netrebnici violează, apoi ucid cu bestialitate bătrâne neputincioase, nu mai există onoare, cinste, muncă,generozitate, nimic din ceea ce înseamnă valori morale și spirituale strămoșești. 
Unde au dispărut cuminţenia românului și frica de mânia lui Dumnezeu?
 Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ și nesupunere ca la acest început de mileniu. Sau, după cum spunea Alexandru Vlahuţă într-o poezie de o surprinzătoare actualitate, publicată, însă, în 1881): “vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!” . 
Îngrijorător este faptul că suntem conduși și de oameni de proastă calitate, de analfabeţi (cu sau fără diplomă), de parveniţi și de mojici . Incultura, prostia și obrăznicia au devenit criterii și atuuri de promovare. Grav e că aproape toţi acești indivizi , considerând că li se cuvin posturile și că pot lua orice hotărâre, trag după dânșii oameni de aceeași calitate îndoielnică. 
Așa se explică paradoxul din multe instituţii bugetare în care mediocrii și submediocrii ajung să facă legea și să reprezinte statul, obligându-i pe adevăraţii specialiști să-și părăsească locurile de muncă . Acești indivizi, aflaţi vremelnic în funcţii nemeritate, își fac loc în faţă dând din coate, le place să fie băgaţi în seamă, să se vorbească și să se scrie despre ei. Sunt nelipsiţi de la tot felul de sindrofii și ceremonii, de la evenimente mondene, dar și de la slujbe, parastasuri și pomeniri. Se închină cu falsă smerenie la icoane, în timp ce mintea le umblă la hoţii și șmecherii. Fac gesturi umanitare de ochii lumii, dar de fapt nu cheltuiesc nici 0,1 % din ceea ce fură. Trăiesc într-un lux deșănţat, risipesc fără măsură banii ușor câștigaţi, petrec vacanţe în locuri exotice, adună averi peste averi și îi sfidează cu neobrăzare pe cei care ar fi meritat să ajungă în locul lor, dar n-au făcut- o pentru că le-a lipsit tupeul lor nerușinat. 
Exemple de acest fel se întâlnesc la orice pas, fără ca oamenii din jur să mai aibă vreo reacţie. Într-o lume în care scara adevăratelor valori s-a răsturnat, nimeni nu se mai miră că X sau Y au ajuns acolo unde au ajuns. Şi, mai ales, cum au ajuns. ”Ei sunt mari și tari, nu au nici rușine, nici sfială //că-ntr-o zi urmașii le vor cere socoteală’’ ( tot Vlahuţă, 1881!).

În România va trebui să se ducă o luptă foarte grea cu această categorie care a impus regulile junglei. Doar un lider respectat și autoritar, un patriot, un român adevărat mai poate readuce ţara pe calea cea bună. 
Îl vom găsi? Îl vom avea? Eu nu pot decât să sper!

Sursa: http://www.viatanemteana.info/ioan-munteanu-cel-mai-cutramurator-adevar-spus-de-la-tribuna-parlamentului-romaniei-de-la-1945-incoace-neam-de-neamul-nostru-n-a-cunoscut-vreodata-atata-violenta-dezmat-si-nesupunere/



* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Cum te porti cu nesimtitii?

Fragment:
Rolul nesimtitului e sa te provoace mereu sa devii si tu ca el, sa fii nesimtit spunandu-i lui ca-i nesimtit. Fiindca n-ai niciun drept in ce-l priveste pe altul, cu exceptia cazurilor cand asta ti-e jobul, sa mentii ordinea, sa tragi la raspundere, sa pedepsesti neregulile. Si nici atunci n-ai dreptul sa jignesti. Adevarat, adevarat va spun, cine judeca va fi judecat.
Cineva mi-a povestit cum tinerii nu arunca gunoiul la cos nici macar atunci cand vin la biserica. Le-a atras mereu atentia si i-a tot admonestat. Am intrebat: ce te deranjeaza cel mai tare? Faptul ca nu au ei respect sau faptul ca trebuie sa strangi tu dupa ei? Si una, si alta, mi-a raspuns omul. Pai, nu mai bine te ocupi de a doua parte, cea care tine de tine? Am aflat ca, ulterior, tinerii au avut mustrari de constiinta. Au promis ca vor respecta regulile de buna cuviinta. Omul, bucuros, i-a indemnat calduros sa mai pofteasca pe la biserica, dar doar cu conditia sa apeleze cu incredere la cosul de gunoi. Pai, cum asa? Si Iisus tot asta le-ar fi zis, oare? Ca nu-i mai primeste decat conditionat? Si daca se hotarau ca din aceasta pricina sa nu mai calce pe la biserica, ar fi fost un beneficiu mai mare adus omenirii, ma intreb?
Cititi articolul intreg accesand linkul:

https://liviabonarov.wordpress.com/2017/06/12/cum-te-porti-cu-nesimtitii/

* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"