Autor: Dorian Lungu
Citeam undeva, ca o teorie este un lucru de bun simt caruia cineva i-a consacrat toata viata ca sa il descopere. Mi-a placut in mod deosebit abordarea. De multe ori, atunci cand auzim o teorie bine conceputa, exclamam “…pai asta e un lucru de bun simt, e un lucru normal”. Teoriile bune sunt lucruri de bun simt, iar testul cel mai bun pentru a vedea cat de folositoare este o teorie, este daca se potriveste cu realitatea, asa cum o percepm fiecare in parte.
Viceversa insa… un lucru de bun simt poate fi orice mai putin o teorie credibila nu. Deseori tindem sa generalizam ceva bazat pe cateva experiente si constatari. Superstitiile, opiniile cuiva, relatari incomplete, etc, sunt numai cateva exemple in acest sens.
Este esential ca atunci cand vrem sa ne bazam pe bunul simt, sa vedem daca se verifica in realitate. Verificam ceva inainte de a emite o teorie? Ei bine, de multe ori nu o facem si eroarea apare instantaneu. Uneori credem ca o facem, si de fapt numai simulam acest lucru. De cele mai multe ori insa, credem ca avem o teorie, si de fapt avem eventual un lucru de bun simt, pe care noi incercam sa il avansam sau sa il impunem ca si teorie.
Este daca vreti, un indemn la a citi, a invata, a prelua citate si teorii celebre, dar nu in detrimentul judecatii personale. Mintea noastra se hraneste si se dezvolta atunci cand “o pui la treaba”, nu atunci cand citesti ceva si redai apoi, inchipuindu-ti ca asa devii mai cult, mai fericit si mai destept…
Sursa: http://www.dorianlungu.ro/2009/04/bunul-simt-in-teorie/
Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
joi, 31 august 2017
Buna cuviinta si politetea
Editor: Epoch Times România / 14.10.2008
Demult, la inceputul existentei noastre, ni s-a dat minunatul drept de "a fi”. Prin atitudinea si comportamentul nostru, prin agoniseala cognitiva si afectiva pe care o realizam si o punem in slujba progresului nostru si al semenilor nostri, avem obligatia sa respectam aceasta conditie umana, singura capabila sa ne asigure "evolutia armonioasa in mersul spiralat al istoriei”.
In toate vremurile oamenii au nazuit spre ameliorarea conditiei lor. Societatea traieste in noi, dar si prin noi. Economia, politica, cultura, stiinta, literatura, arta, invatamantul, familia se judeca nu numai in perspectiva istorica si sociala, ci si prin prisma vietii cotidiene a oamenilor, cu toate problemele lor intime, personale, materiale ce le marcheaza constiinta, caracterul si comportamentul. Sa incercam sa ajutam oamenii sa se inteleaga intre ei, omul sa inteleaga societatea si devenirea ei iar aceasta, la randu-i sa inteleaga omul si sa-l ridice.
Daca legea reprezinta un act de vointa al statului prin care se "impun” cetatenilor anumite reguli obligatorii de comportare, normele morale exprima anumite cerinte pe care societatea le "recomanda” in privinta comportarii individului sau grupului social.
Bunul-simt, buna-cuviinta si comportamentul civilizat in societate nu pot fi separate de moralitate, caci o conduita frumoasa este si morala si ceea ce este moral este frumos. Socotim deci ca profilul moral, cinstea, corectitudinea si celelalte componente ale sale fundamenteaza atitudinea omului in relatiile sociale si definesc ceea ce numim demnitate umana; politetea ii adauga distinctie si eleganta.
In mod frecvent se foloseste termenul de politete, ce ar trebui sa cuprinda majoritatea regulilor simple de comportament in societate. Am putea numi politetea drept "permanenta atentie acordata celor din jur”, "arta de a fi placut celor din jur” sau "respectarea demnitatii tuturor, incepand si terminand cu a ta insuti”. Nu se poate trai in societate fara politete. Esenta politetii consta in grija pe care trebuie sa o avem, prin spusele si faptele noastre, fata de oamenii din jur. Politetea, "moneda de schimb” a relatiilor zilnice in toate imprejurarile, platforma comuna de intelegere si bunavointa, implica: omenie, simtul dreptatii, simtul frumosului, tact, bun-simt, decenta.
Politetea reprezinta, de fapt, o forma avansata a "bunei-cuviinte” si una de baza a "etichetei”. Respectarea legilor statului este obligatorie, a legilor bunei-cuviinte este voluntara, dar "ceea ce nu opreste legea opreste buna cuviinta” (Seneca). Bunul-simt presupune respectarea personalitatii si muncii altuia, respectul pentru om si omenia lui, pentru adevar, modestie, discretie, corectitudine si ingaduinta, disciplina liber consimtita. Buna-cuviinta are o semnificatie apropiata de politete; este insa o politete spontana, nedeliberata, ce decurge din intelepciunea poporului, din omenie. Ea reprezinta elementul de baza in comportament, este un reflex al fondului moral-uman, o "stiinta a purtarii”.
Politetea nu mai este un "lux”, ci un imperativ al societatii moderne, al omului zilelor noastre, o victorie impotriva instinctelor, un indemn pentru respectarea regulilor de convietuire sociala, a principiilor si normelor de munca si comportare intr-o societate libera, a aspiratiilor catre frumos. Adevarata politete subintelege si bunatatea. Un om politicos este un altruist. Un om adevarat este un om generos, un om politicos este un om generos, un om cult si manierat este un om bun si generos.
Corectitudinea este un element necesar politetii, dar este in primul rand o manifestare de respect fata de societate. Adevarata politete implica o corectitudine prevenitoare, plina de atentie, animata de bunavointa. Politicos este omul sincer, calm, deschis, atent, nesofisticat, increzator in fortele proprii si in buna-credinta a celorlalti. Politetea reala este senina, luminoasa, datatoare de multumire, de bucurie, binefacatoare. Incearca si largeste valul de bunavointa in jurul tau, ofera si primeste veselie, o veselie sanatoasa, robusta, curata si sincera; ea va lumina toate lucrurile si pe tine insuti.
In conceptia contemporana politetea nu cunoaste constrangerea in nici o forma a ei. Ea se impune omului civilizat prin intelegerea necesitatii de a gasi un limbaj comun cu alti oameni, de a coordona dorintele proprii cu dorintele celorlalti. A-ti insusi un ansamblu de reguli care definesc politetea nu este destul; politetea adevarata este cea integrata personalitatii umane, devenita reflex si exercitata ca atare. Similar culturii, politetea adevarata este ceea ce ramane dupa ce au fost uitate regulile invatate; autocontrolul initial, autodisciplinarea se transforma cu timpul in a doua natura a omului; deprinderea devine reflex, reactiile se automatizeaza, instinctivul devine politicos, primitivul devine civilizat.
Un om politicos este un om stapan pe purtarea si pe reactiile sale, sigur de el, miscandu-se liber, dezinvolt. Nesiguranta si timiditatea isi au de cele mai multe ori originea in necunoasterea regulilor de politete. Sa nu ne sfiim sa ne cerem scuze daca suntem in culpa; sa recunoastem faptele fara ocolisuri. Sa apreciem povata data de cel cu fire argintii la tample; sa avem rabdare inepuizabila fata de cei tineri si foarte tineri. O regula de baza a politetii este cuprinsa in cunoscutul proverb: "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.”
Politetea trebuie sa existe fata de toata lumea, fata de mai marii si mai varstnicii nostri ca si fata de subalterni, fata de femei, fata de egali, fata de superiorii si inferiorii nostri. Politetea fata de superiori aduce a respect; fata de inferiori a delicatete si a gingasie. Politetea este integra si omniprezenta. Cuvantul "politicos” este un adjectiv fara grade de comparatie. Politetea se aplica oriunde, acasa, pe strada, in tramvai, in magazine, la serviciu, la cinematograf, alaturi de prieteni, de colegi, de necunoscuti, in facultate sau in uzina, pe santier, in autobuz, la cantina, la teatru sau la petrecere, in familie si chiar in stricta intimitate. In orice loc bunul-simt trebuie sa fie nelipsit.
Politetea este permanenta. Oamenii politicosi sunt politicosi 24 de ore din 24. Politetea se insuseste ca o autodisciplinare constanta. In societate trebuie sa fim mereu calmi, controlati si exigenti cu noi, increzatori si ingaduitori cu ceilalti, oriunde si oricand, la toate orele si in toate imprejurarile! Domnisoara care raspunde urat solicitantului de la ghiseu nu poate fi "distinsa” nici la cinematograf, nici acasa. Oamenii politicosi numai cateva ceasuri pe zi sau numai in anumite imprejurari nu sunt politicosi deloc.
A fi om inseamna, in primul rand, a te purta omeneste cu semenii tai, a-i respecta. Politetea nu se rezuma insa la stradania de a-i respecta pe ceilalti; inarmati cu bunul-simt, va trebui sa facem un al doilea pas important impus de politete, infierand actele de nepolitete flagranta; politetea trebuie sa fie intr-un fel activa. Demnitatea umana, pretuirea semenilor nostri, ocrotirea femeilor si copiilor, a varstnicilor sau suferinzilor impun acest lucru. Iesirea din pasivitate este o caracteristica a politetii.
Politetea este deci si o atitudine. Un om politicos nu poate ramane indiferent la ceea ce se intampla in jurul sau. Interveniti in numele politetii pretutindeni si condamnati, in primul rand prin atitudinea dvs., orice act necivilizat, incepand cu cel mai nevinovat si sfarsind cu grosolania cea mai agresiva. Fiti solidari cu oamenii politicosi sau care sunt pusi in situatia de a apara politetea. Atitudinea colectiva este cea mai convingatoare; cautati atmosfera de intelegere, de civilitate, de solidaritate cu cei corecti. Fata de cei care cu buna stiinta si cu rea vointa se abat de la purtarea civilizata, fermitatea este justificata si necesara.
Sursa: http://epochtimes-romania.com/news/buna-cuviinta-si-politetea---22288
* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Un om politicos nu poate ramâne indiferent la ceea ce se intampla în jurul său ...
Demult, la inceputul existentei noastre, ni s-a dat minunatul drept de "a fi”. Prin atitudinea si comportamentul nostru, prin agoniseala cognitiva si afectiva pe care o realizam si o punem in slujba progresului nostru si al semenilor nostri, avem obligatia sa respectam aceasta conditie umana, singura capabila sa ne asigure "evolutia armonioasa in mersul spiralat al istoriei”.
In toate vremurile oamenii au nazuit spre ameliorarea conditiei lor. Societatea traieste in noi, dar si prin noi. Economia, politica, cultura, stiinta, literatura, arta, invatamantul, familia se judeca nu numai in perspectiva istorica si sociala, ci si prin prisma vietii cotidiene a oamenilor, cu toate problemele lor intime, personale, materiale ce le marcheaza constiinta, caracterul si comportamentul. Sa incercam sa ajutam oamenii sa se inteleaga intre ei, omul sa inteleaga societatea si devenirea ei iar aceasta, la randu-i sa inteleaga omul si sa-l ridice.
Daca legea reprezinta un act de vointa al statului prin care se "impun” cetatenilor anumite reguli obligatorii de comportare, normele morale exprima anumite cerinte pe care societatea le "recomanda” in privinta comportarii individului sau grupului social.
Bunul-simt, buna-cuviinta si comportamentul civilizat in societate nu pot fi separate de moralitate, caci o conduita frumoasa este si morala si ceea ce este moral este frumos. Socotim deci ca profilul moral, cinstea, corectitudinea si celelalte componente ale sale fundamenteaza atitudinea omului in relatiile sociale si definesc ceea ce numim demnitate umana; politetea ii adauga distinctie si eleganta.
In mod frecvent se foloseste termenul de politete, ce ar trebui sa cuprinda majoritatea regulilor simple de comportament in societate. Am putea numi politetea drept "permanenta atentie acordata celor din jur”, "arta de a fi placut celor din jur” sau "respectarea demnitatii tuturor, incepand si terminand cu a ta insuti”. Nu se poate trai in societate fara politete. Esenta politetii consta in grija pe care trebuie sa o avem, prin spusele si faptele noastre, fata de oamenii din jur. Politetea, "moneda de schimb” a relatiilor zilnice in toate imprejurarile, platforma comuna de intelegere si bunavointa, implica: omenie, simtul dreptatii, simtul frumosului, tact, bun-simt, decenta.
Politetea reprezinta, de fapt, o forma avansata a "bunei-cuviinte” si una de baza a "etichetei”. Respectarea legilor statului este obligatorie, a legilor bunei-cuviinte este voluntara, dar "ceea ce nu opreste legea opreste buna cuviinta” (Seneca). Bunul-simt presupune respectarea personalitatii si muncii altuia, respectul pentru om si omenia lui, pentru adevar, modestie, discretie, corectitudine si ingaduinta, disciplina liber consimtita. Buna-cuviinta are o semnificatie apropiata de politete; este insa o politete spontana, nedeliberata, ce decurge din intelepciunea poporului, din omenie. Ea reprezinta elementul de baza in comportament, este un reflex al fondului moral-uman, o "stiinta a purtarii”.
Politetea nu mai este un "lux”, ci un imperativ al societatii moderne, al omului zilelor noastre, o victorie impotriva instinctelor, un indemn pentru respectarea regulilor de convietuire sociala, a principiilor si normelor de munca si comportare intr-o societate libera, a aspiratiilor catre frumos. Adevarata politete subintelege si bunatatea. Un om politicos este un altruist. Un om adevarat este un om generos, un om politicos este un om generos, un om cult si manierat este un om bun si generos.
Corectitudinea este un element necesar politetii, dar este in primul rand o manifestare de respect fata de societate. Adevarata politete implica o corectitudine prevenitoare, plina de atentie, animata de bunavointa. Politicos este omul sincer, calm, deschis, atent, nesofisticat, increzator in fortele proprii si in buna-credinta a celorlalti. Politetea reala este senina, luminoasa, datatoare de multumire, de bucurie, binefacatoare. Incearca si largeste valul de bunavointa in jurul tau, ofera si primeste veselie, o veselie sanatoasa, robusta, curata si sincera; ea va lumina toate lucrurile si pe tine insuti.
In conceptia contemporana politetea nu cunoaste constrangerea in nici o forma a ei. Ea se impune omului civilizat prin intelegerea necesitatii de a gasi un limbaj comun cu alti oameni, de a coordona dorintele proprii cu dorintele celorlalti. A-ti insusi un ansamblu de reguli care definesc politetea nu este destul; politetea adevarata este cea integrata personalitatii umane, devenita reflex si exercitata ca atare. Similar culturii, politetea adevarata este ceea ce ramane dupa ce au fost uitate regulile invatate; autocontrolul initial, autodisciplinarea se transforma cu timpul in a doua natura a omului; deprinderea devine reflex, reactiile se automatizeaza, instinctivul devine politicos, primitivul devine civilizat.
Un om politicos este un om stapan pe purtarea si pe reactiile sale, sigur de el, miscandu-se liber, dezinvolt. Nesiguranta si timiditatea isi au de cele mai multe ori originea in necunoasterea regulilor de politete. Sa nu ne sfiim sa ne cerem scuze daca suntem in culpa; sa recunoastem faptele fara ocolisuri. Sa apreciem povata data de cel cu fire argintii la tample; sa avem rabdare inepuizabila fata de cei tineri si foarte tineri. O regula de baza a politetii este cuprinsa in cunoscutul proverb: "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.”
Politetea trebuie sa existe fata de toata lumea, fata de mai marii si mai varstnicii nostri ca si fata de subalterni, fata de femei, fata de egali, fata de superiorii si inferiorii nostri. Politetea fata de superiori aduce a respect; fata de inferiori a delicatete si a gingasie. Politetea este integra si omniprezenta. Cuvantul "politicos” este un adjectiv fara grade de comparatie. Politetea se aplica oriunde, acasa, pe strada, in tramvai, in magazine, la serviciu, la cinematograf, alaturi de prieteni, de colegi, de necunoscuti, in facultate sau in uzina, pe santier, in autobuz, la cantina, la teatru sau la petrecere, in familie si chiar in stricta intimitate. In orice loc bunul-simt trebuie sa fie nelipsit.
Politetea este permanenta. Oamenii politicosi sunt politicosi 24 de ore din 24. Politetea se insuseste ca o autodisciplinare constanta. In societate trebuie sa fim mereu calmi, controlati si exigenti cu noi, increzatori si ingaduitori cu ceilalti, oriunde si oricand, la toate orele si in toate imprejurarile! Domnisoara care raspunde urat solicitantului de la ghiseu nu poate fi "distinsa” nici la cinematograf, nici acasa. Oamenii politicosi numai cateva ceasuri pe zi sau numai in anumite imprejurari nu sunt politicosi deloc.
A fi om inseamna, in primul rand, a te purta omeneste cu semenii tai, a-i respecta. Politetea nu se rezuma insa la stradania de a-i respecta pe ceilalti; inarmati cu bunul-simt, va trebui sa facem un al doilea pas important impus de politete, infierand actele de nepolitete flagranta; politetea trebuie sa fie intr-un fel activa. Demnitatea umana, pretuirea semenilor nostri, ocrotirea femeilor si copiilor, a varstnicilor sau suferinzilor impun acest lucru. Iesirea din pasivitate este o caracteristica a politetii.
Politetea este deci si o atitudine. Un om politicos nu poate ramane indiferent la ceea ce se intampla in jurul sau. Interveniti in numele politetii pretutindeni si condamnati, in primul rand prin atitudinea dvs., orice act necivilizat, incepand cu cel mai nevinovat si sfarsind cu grosolania cea mai agresiva. Fiti solidari cu oamenii politicosi sau care sunt pusi in situatia de a apara politetea. Atitudinea colectiva este cea mai convingatoare; cautati atmosfera de intelegere, de civilitate, de solidaritate cu cei corecti. Fata de cei care cu buna stiinta si cu rea vointa se abat de la purtarea civilizata, fermitatea este justificata si necesara.
Sursa: http://epochtimes-romania.com/news/buna-cuviinta-si-politetea---22288
* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Manifest pentru bun simt
Autor: Marta Usurelu / 16.01.2014
Gasesc saptamanal pe net povesti sfasietoare ale oamenilor care nu mai pot in tara asta. Care vor sa plece. Ma gandesc mereu ca li s-a intamplat ceva tragic, care nu mai poate fi suportat. Citesc insa postul si vad ca nu mai pot cu romanii, cu felul nostru de a fi… cu noi in general.
Nu au o problema anume. Nici nu pleaca. Se plang doar ca vor sa traiasca intr-o tara occidentala, cu oameni corecti, vesnic zambitori, cu joburi inspirationale si salarii pe masura. Unde cu siguranta curge lapte si miere si totul este roz. Nu gri si tern ca la noi.
Cunosc, pe de alta parte, multi oameni cu bun simt, care stiu sa spuna “Multumesc”, care isi stiu lungul nasului. Lucrez intr-un domeniu in care intalnesc atat cu oameni de afaceri cu multi bani, dar si oameni modesti, care se dovedesc de multe ori a fi chiar mai inteligenti si cu mai mult bun simt decat cei cu bani, si rar mi se intampla sa vad nesimtire. E drept ca, la nivel de strada, multi oameni nu stiu (sau nu vor) sa se comporte civilizat. Dar asa este peste tot. Fara reguli si amenzi stricte, ceea ce nu avem, nu poti sa ai mari pretentii.
Ma supar insa cand aud conationali spunand ca nu suntem de incredere. Ca nu sarim in ajutor unii altora. Ca vrem doar sa moara capra vecinului. Nu suntem asa! Ce se vede la televizor nu ne caracterizeza pe toti. Si ma deranjeaza sa vad ca doar unii cred ca au avut o educatie aleasa, bunici mai inteligenti care i-au invatat ce e bine si ce e rau sau ca cele mai tari skill-uri de viata sunt cele deprinse la scoli celebre.
Generalizarile nu isi au locul. Nu putem fi bagati la gramada in mocirla. Am avut toti in familie pe cineva care ne-a invatat bunul simt. Bunici care ne-au aratat frumusetea lumii, oameni care ne-au invatat sa avem aspiratii. Si, desi nu toti avem viata pe care ne-o dorim si la care visam, ne straduim sa ajungem mai sus, sa traim mai frumos si ne alegem oamenii langa care vrem sa ne petrecem zilele. Alegem din bun simt sa nu ne plangem mereu, in public, dand vina pe ceilalti.
E trist sa renegi permanent tot ce suntem, doar cu gandul la alte popoare la care nu ai de gand sa aderi niciodata. Viata trece si, cautand cu disperare un loc mai bun, ajungi sa imbatranesti in amaraciune. Si n-ai sa observi niciodata ca poate ce-ti doresti este langa tine.
Sursa: http://martausurelu.ro/2014/01/manifest-pentru-bun-simt/
* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Gasesc saptamanal pe net povesti sfasietoare ale oamenilor care nu mai pot in tara asta. Care vor sa plece. Ma gandesc mereu ca li s-a intamplat ceva tragic, care nu mai poate fi suportat. Citesc insa postul si vad ca nu mai pot cu romanii, cu felul nostru de a fi… cu noi in general.
Nu au o problema anume. Nici nu pleaca. Se plang doar ca vor sa traiasca intr-o tara occidentala, cu oameni corecti, vesnic zambitori, cu joburi inspirationale si salarii pe masura. Unde cu siguranta curge lapte si miere si totul este roz. Nu gri si tern ca la noi.
Cunosc, pe de alta parte, multi oameni cu bun simt, care stiu sa spuna “Multumesc”, care isi stiu lungul nasului. Lucrez intr-un domeniu in care intalnesc atat cu oameni de afaceri cu multi bani, dar si oameni modesti, care se dovedesc de multe ori a fi chiar mai inteligenti si cu mai mult bun simt decat cei cu bani, si rar mi se intampla sa vad nesimtire. E drept ca, la nivel de strada, multi oameni nu stiu (sau nu vor) sa se comporte civilizat. Dar asa este peste tot. Fara reguli si amenzi stricte, ceea ce nu avem, nu poti sa ai mari pretentii.
Ma supar insa cand aud conationali spunand ca nu suntem de incredere. Ca nu sarim in ajutor unii altora. Ca vrem doar sa moara capra vecinului. Nu suntem asa! Ce se vede la televizor nu ne caracterizeza pe toti. Si ma deranjeaza sa vad ca doar unii cred ca au avut o educatie aleasa, bunici mai inteligenti care i-au invatat ce e bine si ce e rau sau ca cele mai tari skill-uri de viata sunt cele deprinse la scoli celebre.
Generalizarile nu isi au locul. Nu putem fi bagati la gramada in mocirla. Am avut toti in familie pe cineva care ne-a invatat bunul simt. Bunici care ne-au aratat frumusetea lumii, oameni care ne-au invatat sa avem aspiratii. Si, desi nu toti avem viata pe care ne-o dorim si la care visam, ne straduim sa ajungem mai sus, sa traim mai frumos si ne alegem oamenii langa care vrem sa ne petrecem zilele. Alegem din bun simt sa nu ne plangem mereu, in public, dand vina pe ceilalti.
E trist sa renegi permanent tot ce suntem, doar cu gandul la alte popoare la care nu ai de gand sa aderi niciodata. Viata trece si, cautand cu disperare un loc mai bun, ajungi sa imbatranesti in amaraciune. Si n-ai sa observi niciodata ca poate ce-ti doresti este langa tine.
Sursa: http://martausurelu.ro/2014/01/manifest-pentru-bun-simt/
* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Muzica şi … bunul simţ
Stela-Maria Nistor
De fapt, în toate s-ar cuveni bun simţ, asta este foarte clar!
Când auzi azi nişte miorlăituri jalnice sau nişte zgomote fals lătrătoare, la asta se şi gândeşte, imediat, omul normal. De fapt, nici nu este de mirare, fiindcă totul porneşte de la om! Dacă omul are bun simţ şi creaţia sa, munca sa, cuvintele sale, faptele sale – au. Dacă nu – nu. Şi dacă bunul simţit este însoţit şi de creație, omul este cu adevărat o fiinţă superioară, vorba anticilor „asemeni zeilor”. Dacă nu – nu.
1872, Viena. Johannes Brahms se găsea în vacanţa de vară la via unui prieten, undeva în jurul capitalei. Totul era minunat: aerul, natura, bucatele servite la masă, soarele, compania. La prânz se servi şi un vin foarte bun „al casei”, cum se lăuda gazda:
***
– Maestre, am plăcerea să vă prezint pe „Brahms”-ul cramei mele! – zise acesta cu emfază.
La care Brahms, modest dar glumeţ, îi replică pe dată:
– Atunci deseară bem un „Beethoven”?!
– Maestre, am plăcerea să vă prezint pe „Brahms”-ul cramei mele! – zise acesta cu emfază.
La care Brahms, modest dar glumeţ, îi replică pe dată:
– Atunci deseară bem un „Beethoven”?!
Tot Viena. Wagner făcea repetiţie cu orchestra la opera Lohengrin. Muzicienii erau cu adevărat impecabili. După două ore de cântat, în care toţi instrumentiştii îşi puseră tot sufletul, Wagner opri repetiţia şi profund emoţionat le spuse:
– Vă mulţumesc din inimă! Aţi cântat mult mai frumos decât am compus eu!
***
New York. Concert mare în pregătire, repetiţii obositoare şi pretenţioase, căci dirija însuşi Toscanini, care nu trecea cu vederea nici un un mic rabat de la perfecţiune.
New York. Concert mare în pregătire, repetiţii obositoare şi pretenţioase, căci dirija însuşi Toscanini, care nu trecea cu vederea nici un un mic rabat de la perfecţiune.
La un moment dat, Toscanini îi face o observaţie, foarte pertinentă de altfel, sopranei, care se simte extrem de ofensată:
– Dumneavoastră, maestre, văd că pierdeţi din vedere faptul că eu sunt o mare artistă! – se răsti insolentă diva.
La care Toscanini replică prompt:
– Promit să nu deconspir acest secret neştiut de nimeni, vă asigur!
* * *
Germania. O vacanţă de vară şi o vilă închiriată lângă cea a unui pictor norvegian pe nume Edvard Diriks (1855-1930), talentat, dar abia sosit şi de aceea probabil foarte, foarte obosit. Din vila vecină se auzea un pian muncit din greu, o după-amiază, două, trei, până noaptea târziu. A treia seară cei doi vecini ies pe balcon, fiecare dornic să guste răcoarea serii. Pictorul întreabă iritat:
Germania. O vacanţă de vară şi o vilă închiriată lângă cea a unui pictor norvegian pe nume Edvard Diriks (1855-1930), talentat, dar abia sosit şi de aceea probabil foarte, foarte obosit. Din vila vecină se auzea un pian muncit din greu, o după-amiază, două, trei, până noaptea târziu. A treia seară cei doi vecini ies pe balcon, fiecare dornic să guste răcoarea serii. Pictorul întreabă iritat:
– Dumneavoastră aţi clămpănit zilele astea, ore în şir, la pian?
– Da – răspunse pianistul mirat.
– Să ştiţi că m-aţi scos din sărite! Şi vă străduiţi degeaba exasperând vecinii, fiindcă n-o să ajungeţi nicăieri, fiindcă n-aveţi pic de talent!
Pianistul zâmbi şi spuse calm:
– Mai ştii că n-aveţi dreptate?! Mă numesc Franz Liszt şi nu sunt nici eu mulţumit întotdeauna de mine. De aceea studiez mereu.
Jenat, Diriks se retrase, nu înainte de a-şi cere respectuos scuze.
Video: YouTube
Bunul simţ?
Pasăre rară … deşi este o putere pe care numai prostul trufaş o poate respinge, cum zicea Iorga.
Dar poate că totuşi tot la Tagore găsim salvarea. „Sunt adevăruri care se spun şi adevăruri care se tac” …
„Neam de neamul nostru ...”
Ioan Munteanu, cel mai cutrămurător adevăr spus de la Tribuna Parlamentului României, de la 1945 încoace: „Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ și nesupunere!”
21 februarie 2014 Viaţa Nemţeană
Ioan Munteanu, cel mai cutrămurător adevăr spus de la Tribuna Parlamentului României, de la 1945 încoace:
„Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ și nesupunere!”
Milioane de români sînt măcinaţi de aceleaşi probleme care, parcă, nu le vede nimeni din cei ajunşi în Parlament. Sîntem uimiţi, astăzi, de declaraţia politică făcută în Parlamentul României, de un deputat – Ioan Munteanu(colegiul 5 Neamţ)- în care ni se vorbeşte, şi, implicit, recunoaşte, despre cele mai mari tare care apasă asupra acestui popor.
Înainte de a citi acest document care ar trebui să facă înconjurul Europei pentru radiografia completă a societăţii româneşti, trebuie să vă spunem că deputatul Ioan Munteanu este singurul din Neamţ care, fiind la putere cînd s-a votat tăierea pensiilor, a refuzat să dea acest vot. A fost exclus, şi pentru verticalitatea sa, oamenii i-au dat buline albe şi l-au ales din nou. Ne-a surprins această săptămînă, cu această declaraţie politică, unică pentru peisajul post-decembrist românesc.
„ E din ce în ce mai clar că nimic nu mai e ca altădată. S-a schimbat vremea, dar s-au schimbat și vremurile. S-a cam terminat cu cei șapte ani de acasă, cu respectul faţă de profesori sau faţă de persoanele în vârstă. O nestăvilită bășcălie a luat locul bunului simţ și a comportamentului civilizat. Lumea s-a întors pe dos, copiii își bat ori își ucid părinţii, tineri netrebnici violează, apoi ucid cu bestialitate bătrâne neputincioase, nu mai există onoare, cinste, muncă,generozitate, nimic din ceea ce înseamnă valori morale și spirituale strămoșești.
Unde au dispărut cuminţenia românului și frica de mânia lui Dumnezeu?
Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ și nesupunere ca la acest început de mileniu. Sau, după cum spunea Alexandru Vlahuţă într-o poezie de o surprinzătoare actualitate, publicată, însă, în 1881): “vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!” .
Îngrijorător este faptul că suntem conduși și de oameni de proastă calitate, de analfabeţi (cu sau fără diplomă), de parveniţi și de mojici . Incultura, prostia și obrăznicia au devenit criterii și atuuri de promovare. Grav e că aproape toţi acești indivizi , considerând că li se cuvin posturile și că pot lua orice hotărâre, trag după dânșii oameni de aceeași calitate îndoielnică.
Așa se explică paradoxul din multe instituţii bugetare în care mediocrii și submediocrii ajung să facă legea și să reprezinte statul, obligându-i pe adevăraţii specialiști să-și părăsească locurile de muncă . Acești indivizi, aflaţi vremelnic în funcţii nemeritate, își fac loc în faţă dând din coate, le place să fie băgaţi în seamă, să se vorbească și să se scrie despre ei. Sunt nelipsiţi de la tot felul de sindrofii și ceremonii, de la evenimente mondene, dar și de la slujbe, parastasuri și pomeniri. Se închină cu falsă smerenie la icoane, în timp ce mintea le umblă la hoţii și șmecherii. Fac gesturi umanitare de ochii lumii, dar de fapt nu cheltuiesc nici 0,1 % din ceea ce fură. Trăiesc într-un lux deșănţat, risipesc fără măsură banii ușor câștigaţi, petrec vacanţe în locuri exotice, adună averi peste averi și îi sfidează cu neobrăzare pe cei care ar fi meritat să ajungă în locul lor, dar n-au făcut- o pentru că le-a lipsit tupeul lor nerușinat.
Exemple de acest fel se întâlnesc la orice pas, fără ca oamenii din jur să mai aibă vreo reacţie. Într-o lume în care scara adevăratelor valori s-a răsturnat, nimeni nu se mai miră că X sau Y au ajuns acolo unde au ajuns. Şi, mai ales, cum au ajuns. ”Ei sunt mari și tari, nu au nici rușine, nici sfială //că-ntr-o zi urmașii le vor cere socoteală’’ ( tot Vlahuţă, 1881!).
În România va trebui să se ducă o luptă foarte grea cu această categorie care a impus regulile junglei. Doar un lider respectat și autoritar, un patriot, un român adevărat mai poate readuce ţara pe calea cea bună.
Îl vom găsi? Îl vom avea? Eu nu pot decât să sper!”
Sursa: http://www.viatanemteana.info/ioan-munteanu-cel-mai-cutramurator-adevar-spus-de-la-tribuna-parlamentului-romaniei-de-la-1945-incoace-neam-de-neamul-nostru-n-a-cunoscut-vreodata-atata-violenta-dezmat-si-nesupunere/
* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Cum te porti cu nesimtitii?
Fragment:
https://liviabonarov.wordpress.com/2017/06/12/cum-te-porti-cu-nesimtitii/
* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Rolul nesimtitului e sa te provoace mereu sa devii si tu ca el, sa fii nesimtit spunandu-i lui ca-i nesimtit. Fiindca n-ai niciun drept in ce-l priveste pe altul, cu exceptia cazurilor cand asta ti-e jobul, sa mentii ordinea, sa tragi la raspundere, sa pedepsesti neregulile. Si nici atunci n-ai dreptul sa jignesti. Adevarat, adevarat va spun, cine judeca va fi judecat.
Cineva mi-a povestit cum tinerii nu arunca gunoiul la cos nici macar atunci cand vin la biserica. Le-a atras mereu atentia si i-a tot admonestat. Am intrebat: ce te deranjeaza cel mai tare? Faptul ca nu au ei respect sau faptul ca trebuie sa strangi tu dupa ei? Si una, si alta, mi-a raspuns omul. Pai, nu mai bine te ocupi de a doua parte, cea care tine de tine? Am aflat ca, ulterior, tinerii au avut mustrari de constiinta. Au promis ca vor respecta regulile de buna cuviinta. Omul, bucuros, i-a indemnat calduros sa mai pofteasca pe la biserica, dar doar cu conditia sa apeleze cu incredere la cosul de gunoi. Pai, cum asa? Si Iisus tot asta le-ar fi zis, oare? Ca nu-i mai primeste decat conditionat? Si daca se hotarau ca din aceasta pricina sa nu mai calce pe la biserica, ar fi fost un beneficiu mai mare adus omenirii, ma intreb?
Cititi articolul intreg accesand linkul:https://liviabonarov.wordpress.com/2017/06/12/cum-te-porti-cu-nesimtitii/
* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
marți, 22 noiembrie 2016
Camionagița
Camionagița
de Remus Constantin Raclău
Italia. O dimineaţă OK a unei veri
caniculare.
Plecat de la Perugia dimineaţa foarte
devreme, am ajuns la depozitul regional Centru-Italia al reţelei de
supermarketuri PAM din zona industrială a oraşului Pomezia, pe la ora şapte. În
sala de aşteptare, în jurul automatului de
cafea şi a celui de snack-uri, mulţi şoferi, din toată Italia. Fiecare vorbea cu fiecare şi părea că nimeni
n-asculta pe nimeni – tipic italian... O fi şi asta o modalitate de-a alunga
somnul!
La un moment dat, apare Ion, un moldovean
„de dincolo”, simpatic şi mucalit, ca toţi moldovenii – şi „de dincolo” şi „de
dincoace”. Nu cunoşteam de ceva timp. Ne ştim, de la alte cozi, unde chinuind
amarnic limba bunelor noastre gazde, ne-am ghicit reciproc că nu suntem
italieni, şi-am dat-o pe-a noastră...
Mă vede, îmi zâmbeşte amar şi vine ţintă la mine:
-
Și făşi, ăi Riemus,
ăi? Ș-aiși dau di tini?
-
Oooo!... Uite cine
se vede!... Neața, dom Ioane! Iar nu-ncăchi di mini? Șăz blând câț fac loc
acu!...
-
Nu-i bai, că-i loc
distul... Niața, pretini! şi mă stranse-n braţele lui de om muncit.
-
Ce mai zici nea
Ioane?
-
Iaca și şi mai zîc
ăi Riemus, m-am făcut di tătâ ruşînea...
-
Ei, nu mai
spuni!... Și-ai pățât?
Oftă lung şi-ncepu pe ton domol:
- Ăi, Riemus! Acu tu știi
că eu nu-s șofer di meserii: asta iesti, acasă fășem și știem, ș-aiși fașim şi
noi și putem...
-
Știu, nea Ioane, că
și eu îs la fel!...
-
Stăi să viez!...
-
Iaca stau, na,
zîi!...
-
Ieri sară, am
discarcat la Latina tot la un depozit... Ăi, tu-i gura mă-sî, strâmpt, ăi !...
Di numa, numa!... Când am văzut undi tre-s bag camionu, m-o luat cu călduri...
Nu-i distul ca ierau pisti 35 di gradi-afarâ... M-o luat cu călduri, mai mari
dicât afară... Ăi!... Avieu șinși rămpi, tăti una lângă alta, di-aghe dacă mai
aviei loc să-ţ dischiz ușîli... Şi ieu trebuie să mă vâr la nijloc, la rampa
trii... Tu-i gura mă-sî!... Ăi și căcaț di oamini ăi... parcă s-o tierminat
pământu, chiar în ograda la ii, ăi... așa iera di strâmpt... Da... și-sî făşi?
Dacă ț-o zîs că tre să baji acolo, apoi, musai c-acolo tre şi baji... Mi-am
făcut o cruși mari, ș-am înșieput să fac manievri... Şi dăi !... Şi dăi !... Şi
iar, dăi !... Nica, ăi ... Nu rieușăm să-l bag, şi gata!... Acu, știi șî tu câ după ci baji coada TIR-ulu-ntri ceilalti camioani, în spati nu mai vez niși un câcat, nic!... Mi-era frică şi
n-ating vreunu din celelalti camioani întri cari trebuie să-l bag în rampă, şi
tot dădem, când înainti, când înapoi, îl mai cârnem oleacă şi iar înainti şi
iar înapoi ... şi numa ci văd câ di pi rampâ sî dă jios o cu-co-ni-țââââ !...
Ăi ..., madona pictată-ăi, nu alta!... Fruu-muoasâ foc, ăi, nu-ș cum şî-ţ zîc
... Şi ci să vez ?... Vini ţîntâ, direct la mini, şi şi stropșăști că cică să
mă dau jios ... ”Priego?” I-am zîs... ”Ma che preeeego!”
mi-o răspuns cuconița..., ”Che prego..., scendi, che
cosi non ce la farai mai! Scendi che ti faccio vedere io come si fa”...
M-am dat jios, ci să fac ... Şi cân coooo-lo, ci şi vez, ăi Riemus!... Sî urcâ ”madonina” pi scaun în locu meu, bagâ în vitieză, sî duși-n fațâ, şî-ncepi a-i zbârnâi mân li pi volan!... Ăi ... nii şi ruşini să-ţ zîc: s-o dus mai mult în stânga
prin faţă la ceilalti camioani, ș-o vinit din prima, ăi, diriect în rampă, pintri camioanili șeli, di parc nici n-ar și fost acolo...
Şi ca-ș cum n-ar fi fost ș-așa distul, după ci-o oprit motoru, scuati cheili
di-n contact şi mi li zvârli-n brațî: ” Tieni, devi
avere le palle per fare questo mestiere ! Spero, per la tua moglie, che almeno a
casa tua riesci a fare il
galletto!...” Şi tăț draci ciilalț di
șoferi di pi rampa rîdeu di mini cu sughițuri...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)